6 trucuri diverse pentru cresterea bebelusului

Iata ca am reusit sa imi conving sora – insarcinata pentru a doua oara – sa scrie cateva sfaturi pentru mamici.

Aceasta pentru ca ea mi se pare a aborda o atitudine de bucurie si seninatate rar intalnita la mamele tinere. In plus, stiu ca a citit si s-a documentat enorm inainte de prima nastere, desi, daca citesc fie si numai inceputul insemnarilor trimise de ea mai jos, realizez ca a dat informatiilor acumulate despre sarcina si maternitate o amprenta mai mult decat personala:

“3 trucuri mari:

Cel mai important si mai sanatos truc este alaptatul: este cel mai natural gest, de infinit atasament intre mama si pui, este un intaritor pt viata si dragoste. Si, am aflat recent, se practica oricand bebe o cere, de oricate ori, chiar daca iti pare la inceput epuizant si ziua intreaga pare un nesfarsit alaptat. Copilul tau are nevoie de laptele tau, de dragostea ta si trebuie sa fii dispusa sa i le oferi ori de cate ori le cere: foarte des la inceput, in primele saptamani, apoi isi va regla de la sine un program. Orice problema se rezolva la sanul mamei: bebelusii stiu asta, noi mamicile nu stim si uneori nici nu suntem dispuse sa invatam de la copiii nostri. Orice durere se alina la san, chiar si cea de burtica (celebrele colici), care, ne spun unii, apar tocmai din cauza deselor alaptari, deoarece in stomacul bebelusului se amesteca lapte fermentat, in curs de digerare de la masa precedenta, cu laptele proaspat de la noul supt. Ei bine, pare a nu fi adevarat: chiar daca trece doar jumatate de ora de la alaptarea anterioara si bebe cere din nou, nu se va intampla nimic rau daca il alaptezi, ci dimpotriva: ii va face bine, se va linisti, poate va si adormi.

Un alt truc, poate la fel de important ca si precedentul, este sa-ti asculti instinctul in cresterea copilului, sa faci ceea ce simti, sa nu asculti de nimeni, si cand spun nimeni, chiar de nimeni: nici de mama, nici de soacra, nici de vecina care are 5 copiii, nici de cumnata care are unul, nici de prietena cea mai buna, de nimeni. Doar de medicul pediatru (ales cu foarte mare grija), cand e vorba de o problema medicala. In rest, fa ceea ce simti, TU stii mai bine de ce are nevoie copilul tau, nimeni altcineva, oricat de bine intentionat, nu se poate pune in locul tau, nu poate simti ce simti tu, nu-ti poate cunoaste mai bine decat tine copilul. Si nu renunta la principiile tale. Cand iei o decizie pt copilul tau, ia-o singura, daca e o problema minora, sau impreuna cu tatal, cand e ceva important, iar cei din jur trebuie sa o respecte, pentru ca, in caz contrar, tot tie iti va fi mai greu sa repari ceea ce se poate astfel strica. Iar cand stabilesti o regula pentru programul copilului, trebuie sa te asiguri ca e respectata.

Atunci cand copilul incepe sa mearga, inevitabil va urma un sir infinit de cazaturi. Este ceva normal si din care copilul invata sa se ridice si sa porneasca din nou. Evident, mai ales la inceput trebuie sustinut, apoi urmarit indeaproape, iar in cele din urma urmarit mai de la distanta, oferindu-i libertate, iar atunci cand se intampla sa cada, de multe ori este mai bine sa ne prefacem ca nu am observat cazatura (bineinteles daca nu este una grava in care s-ar putea rani serios). Copilul aparent neobservat (primul impuls de a te indrepta spre el strigand: „ Vai!”, trebuie sa ti-l reprimi!), se ridica singur si nu plange asa de usor. De multe ori noi, prin sperietura noastra, provocam plansul copilului, care altminteri s-ar ridica linistit si si-ar vedea de joc in continuare. Este un lucru testat: daca nu bagi copilul in seama cand cade, sunt sanse foarte mari sa nu planga, deoarece, atunci cand cad sau se lovesc, copiii au tendinta sa se uite inspre parinti, sa vada reactia lor si sa reactioneze si ei in functie de ea. Daca parintii se sperie, sar de la locul lor, strigand, si copilul va reactiona la fel: se va speria ca s-a intamplat ceva rau si va incepe sa planga. Daca insa parintii fie nu observa, fie vad, dar se prefac ca n-au vazut ce s-a intamplat, fie spun doar un „Hopa sus!” zambind, copilul va face si el al fel: nu va baga in seama incidentul si-si va vedea de treaba mai departe, de altfel copii fiind si foarte flexibili si rezistenti la cazaturi usoare.

3 trucuri mici:

Cand incepi sa intorduci carnea in alimentatia copilului, la inceput acesta va consuma cantitati foarte mici din acest aliment, incepand cu 2 lingurite de carne fiarta si bine mixata sau tocata cu cutitul, apoi crescand progresiv cantitatea. Sfatul meu este sa procuram carne cat mai naturala, pentru inceput pui provenit din gospodaria proprie, hranit natural doar cu cereale si verdeata, sau din alta gospodarie de la tara, de la rude sau prieteni. Se alege pieptul de pui pentru inceput, pe care il portionam cat e proaspat in mici cantitati suficiente fiecare pentru o masa, apoi le punem in pungute in congelator. Astfel, cu ½ h inainte de a pregati mancarea copilului, scoatem o punguta pe care o lasam sa se decongeleze si apoi preparam masa. Este total contraindicat sa decongelam o bucata mai mare si apoi dupa ce taiem o bucatica restul sa-l recongelam. Portionand un piept de pui in acest mod va ajunge pentru hrana puiului vreo 2-3 saptamani, poate chiar mai mult, avand in vedere ca nu ii dam in fiecare zi carne, caci de 2-3 ori pe saptamana primeste galbenus de ou in loc de carne. Astfel eu zic ca merita efortul, chiar daca stam la oras, sa dam fuga undeva la tara, macar o data pe luna, si sa procuram niste carne de pui sanatoasa, naturala, macar pt. copilul nostru. La fel se poate portiona si ficatul de pui, apoi carnea de vita, chiar de iepure si ied, fiind sarace in grasimi pentru inceput. Carnea de porc este recomandabil a se introduce in alimentatia copilului cat mai tarziu.

De asemenea, pt. mamicile care nu alapteaza si dau copilasului lor lapte praf, si acesta se poate portiona in pungute, in special seara pentru masa/mesele de noapte, pentru a-l putea servi puiului cat mai repede: stim cum plange un copil trezit noaptea din somn de foame. Astfel, masuram cantitatea de lapte praf necesara pentru un biberon, o punem intr-o punguta sau intr-un paharel curat (nu de plastic!), fierbem si apa necesara, iar nopatea cand se trezeste bebe, doar incalzim putin apa, amestecam repede cu laptele masurat, agitam si masa e gata, iar bebe fericit. La fel si cand plecam de acasa cu bebe la drum mai lung, ne pregatim biberoanele cu apa fiarta si pungutele cu lapte si preparam rapid masa copilului, nu ducem cu noi intreaga cutie.

Este mult mai ieftin si mai sanatos sa spalam bebelusul la fiecare schimb de scutec, decat sa folosim servetelele umede din comert. Am constatat ca si acestea contin multe substante interzise: parabeni, propylene glycol etc. Si nu este un efort atat de mare sa spalam bebelusul de fiecare data, daca luam in considerare ca ii facem un mare bine.

Daniela”

• Tweet