Sunatoarea (Hypericum perforatum in latina si St. John’s wort in engleza), este o planta cu multe beneficii. Numele englezesc vine de la numele Sfantului Ioan Botezatorul, intrucat primii crestini considerau ca florile elibereaza seva lor rosiatica in 29 august, data ce marcheaza taierea capului acestui sfant.
Sunatoarea este nativa din Europa, dar a fost introdusa si in America de Nord unde acoperea vaste terenuri de-a lungul drumurilor. In prezent sunatoarea se gaseste si in Asia, Africa, America de Sud si Australia, aproape “invadand” terenurile. Nu este o planta foarte iubita de fermieri, datorita faptului ca animalele cu piele deschisa care consuma sunatoare dezvolta fotosensibilitate, rezultand adesea in inflamatii si chiar orbire. Acest fapt se datoreaza interactiunii luminii si oxigenului cu pigmentul rosu hypericin gasit in planta. Animalele cu pielea inchisa la culoare nu sunt afectate insa. Datorita acestui efect fotosensibilizant, s-a avut in vedere si varianta eradicarii acestei plante, in pofida beneficiilor sale pe alte planuri.
Adesea recomandata intern ca diuretic, sedativ si remediu pentru dereglarile menstruale, sunatoarea are si aplicatii externe in unguente unde constituie un element de vindecare pentru rani, contuzii si probleme de piele. Citeste mai departe »
Acest balsam poate fi aplicat pe gat si piept in perioadele cu gripe si sinuzite, dar si in zonele cu dureri musculare dupa practicarea unui sport.
Ingrediente:
10 picaturi ulei esential de menta
10 picaturi ulei esential de eucalipt
5 picaturi ulei esential de cuisoare
60 ml ulei de masline extra virgin sau ulei de cocos
15 gr ceara de albine
Uleiul si ceara se incalzesc pe bain marie la foc mic. Se amesteca pana se topeste ceara. Apoi se ia de pe foc si se adauga uleiurile esentiale. Se lasa la racit in recipient de sticla sau metal.
Sursa: Care2 Sursa imaginii: Flickr