Acest articol doreste sa cheme la o atitudine in viata de zi cu zi: sa incercam sa nu mai folosim deloc plastic. Sau mult mai putin decat o facem in prezent, dat fiind ca eliminarea completa a plasticului nu este chiar atat de simpla. Insa putem sa il inlocuim complet in anumite domenii, si nu doar pentru a limita poluarea planetei, cat si pentru sanatatea noastra.

Ideea de baza pentru a ne calauzi este sa nu cumparam si sa nu pastram hrana in ambalaj/recipient de plastic. Aceasta deoarece chimicalele cu care este facut/tratat un ambalaj de plastic pot, in anumite conditii, sa se infiltreze in mancare, fiind suspectate a fi vinovate de dereglari hormonale sau risc de cancer. Fara a intra in panica, studiile foarte clare si incontestabile in acest sens au fost facute pe bieti soareci, nu pe oameni, insa chiar daca noi, adultii, suntem “dresati” treptat spre o viata plina de toxine si chimicale, organismele copiilor mici nu sunt pregatite sa treaca direct din uter la acest stil de viata extrem de nociv. Astfel ca, macar in viata lor, plasticul nu trebuie sa existe (aici ar trebui vorbit si despre eliminarea Pampers-ului si alegerea de scutece textile). Si chiar daca oamenii de stiinta vor da peste ani verdictul ca plasticul este sigur pentru oameni, tot aveti constiinta impacata ca, prin eliminarea folosirii lui, ati contribuit enorm la o planeta mai curata, dat fiind ca plasticul este atat de greu biodegradabil (exceptand unele tipuri, obtinute prin tehnologii moderne).

Despre BPA (Bisphenol A)

Nou-nascutii sunt extrem de expusi contaminarii cu bisphenol A (prescurtat BPA), un estrogen sintetic prezent in multe obiecte din plastic (iata aici detalii), cum sunt: biberoanele din plastic, tuburile de plastic din spitale, catetere, masti respiratorii, etc. BPA perturba funtionarea sistemului endocrin, diminueaza capacitatile mentale si activitatea neurologica. In studiile pe animale a cauzat cancer, infertilitate, obezitate si pubertate precoce. Oamenii de stiinta sunt ingrijorati de rolul BPA in aparitia cancerului de san, deoarece BPA reprezinta o forma sintetica de estrogen, care potenteaza cancerul mamar. Intr-un studiu din 2008 condus de U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), a fost testata urina a 41 copii nascuti prematur si s-a descoperit ca acestia aveau o concentratie de BPA in urina de 8 ori mai mare decat cea medie (la restul populatiei). Pe langa BPA, cercetatorii au descoperit si niveluri crescute de parabeni si alti conservanti, ftalati etc. proveniti din produse farmaceutice si cosmetice pentru bebelusi; aceste substante, ca si BPA, sunt cunoscuti perturbatori ai hormonilor. Totusi, cea mai periculoasa modalitate de contaminare cu BPA sunt tuburile si sondele folosite pe scara larga in spitale, care transporta BPA direct in sange.

Studiile nu au relevat probleme evidente de sanatate suferite de copiii expusi la niveluri mari de BPA, insa oamenii de stiinta avertizeaza ca bebelusii sunt expusi la niveluri mai crescute de substante toxice decat restul populatiei, in momentul critic in dezvoltarea lor. Expunerile petrecute la inceputul vietii (indeosebi la copiii nascuti prematur, care nici nu sunt dezvoltati suficient) prezinta riscuri pentru consecinte nefaste in sanatatea lor pe parcursul intregii vieti. Un alt studiu efectuat de cercetatori canadieni tot in 2008 a relevat ca un nou-nascut expus la o cantitate de BPA prezinta in sange de 11 ori mai multa cantitate din aceasta chimicala comparativ cu un adult expus la fel. Motivul: organismul slab al copiilor nu este atat de capabil sa elimine chimicalele si sa se detoxifice, astfel ca BPA ramane mai mult timp in sange. Pana sa ajunga la 3 luni, bebelusii mai elimina insa din toxicitate, ajungand sa aiba doar un nivel dublu fata de adultii cu acelasi tip de expunere. Totusi, este periculoasa expunerea la BPA prin hrana din recipiente de plastic si biberoane.

BPA se foloseste si in plombele dentare, deci intrebati-va dentistul ce contin plombele pe care doreste sa vi le aplice. Exista si fara BPA, cel putin asa reiese din sursele de informare de pe internet.

Tipurile de plastic care trebuie evitate

Trebuie evitate urmatoarele tipuri de plastic:

plasticul de tip PVC (tip 3); PVC contine ftalati, care interfereaza in dezvoltarea hormonilor. Mai mult, in procesul de productie, dar si in contact cu surse de caldura, PVC emite dioxina, un cunoscut cancerigen. In mod normal, cele mai multe firme producatoare de recipiente de mancare din PVC s-au reorientat spre plasticul nr. 4 sau 5 (eu am intalnit mai des nr. 5), insa atentie la produsele foarte ieftine! Atentie si la carnea ambalata in plastic, alegeti produsul cu data de ambalare cea mai recenta, deoarece unele tipuri de folii din plastic emit dioxina. PVC se mai gaseste in perdelele de dus, jucarii, sticle de ulei vegetal (alegeti tipul 1 – PET sau PETE), ambalaje de cosmetice, materiale medicale: manusi chirurgicale, tuburi, catetere, pungi pentru sange, masti de oxigen etc.

plasticul de tip polistiren, prescurtat PS (tip 6); acesta se intalneste mai ales la tavitele de carne din supermarket, boluri si tacamuri opace de unica folosinta de la fast-food sau supermarket. Deja suna familiar, nu?

plasticul de tip policarbonat, prescurtat PC (tip 7); BPA se foloseste in fabricarea policarbonatului, pe care il gasiti la unele farfurii, cani, dar si biberoane si tetine (cele transparente!) Incalzirea sau, mai rau, fierberea recipientelor marcate cu cifra 7 pe dos este extrem de nociva, favorizand scurgerea BPA in hrana din recipient. De aceea este preferabil, chiar cu riscul spargerilor, sa folosim biberoane de sticla si cani, boluri sau farfurii de ceramica. Policarbonatul se foloseste si in captusirea conservelor din metal pentru alimente si poate contamina continutul, mai ales in cazul mancarurilor acide (sosuri de tomate, de exemplu). De aceea, daca achizitionati hrana conservata, uitati-va dupa borcane din sticla. Policarbonatul se mai gaseste in aparatele de cafea, blendere (din pacate), ochelari, laptop-uri, electronice, CD-uri, DVD-uri, plombe dentare, textile, tacamuri de unica folosinta transparente, bidoane de apa de la firmele ce aprovizioneaza firmele cu apa potabila etc.

Tipuri de plastic inofensiv (relativ)

PETE sau PET (tip 1) – binecunoscutul material al sticlelor de apa, suc, ulei, al cutiutelor si sticlutelor de cosmetice (de exemplu cele marca Mayam) etc. Din pacate, nu este sanatoasa folosirea repetata a PET-urilor. Am aflat asta in tentativa mea de a renunta la apa imbuteliata si a ma aproviziona de la un izvor din apropiere, dar se pare ca nu voi mai folosi sticle de plastic, ci din inox… asta daca voi gasi. Refolosirea duce la scurgerea de chimicale inauntrul sticlei, din pacate.

HDPE sau polietilena de mare densitate (tip 2) – nu l-am prea intalnit in viata de zi cu zi, insa va pot spune ca este cel folosit la canistrele de lapte din filmele americane.

LDPE sau polietilena de mica densitate (tip 4) – l-am intalnit la ambalajele unor cosmetice, cum sunt cele ambalate in recipient de tip tub (pasta de dinti, demachiante, creme).

PP sau polipropilena (tip 5) – folosita la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie pentru baut, unele cutii de iaurt, cosmetice si chiar biberoane; daca tineti neaparat sa folositi biberoane de plastic pentru bebelus, plasticul nr. 5 este cel recomandat.

Cateva reguli pentru a minimiza/elimina nocivitatea plasticului

In ce conditii se scurg in hrana si bautura chimicalele din recipientele de plastic (pungi, folii, caserole, cutii, sticle etc.)? Caldura mare, detergenti puternici, folosire repetata.

Asadar:

• Cititi eticheta de pe ambalaj, nu doar cu referire la ingredientele continutului, ci si cu privire la tipul de plastic folosit la ambalare. Personal, evit sa cumpar orice aliment pe ambalajul caruia nu scrie din ce tip de plastic este. In mod normal, tipul de plastic este reprezentat printr-un numar aflat in interiorul unui triunghi. Evitati plasticul de tip 3, 6 si 7, precum si producatorii care tin ascuns materialul folosit.
• Nu lasati la soare sau in congelator lichidele imbuteliate in plastic. Temperaturile extreme duc la eliminarea de dioxina in lichidul continut. Nu consumati apa sau sucul din sticlele “uitate” desfacute mai mult timp.
• Nu incalziti in microunde mancarea ce se afla in recipiente de plastic.
• Transferati mancarea cumparata in ambalaj din plastic in pungi de hartie, recipiente de ceramica sau sticla pentru pastrare. Daca ati cumparat, de exemplu, branza ambalata in plastic, acasa transferati-o intr-un recipient ceramic, indepartand marginile care au fost in contact cu ambalajul.
• Nu spalati la masina de spalat vase recipientele din plastic; folositi spalarea manuala cu apa calduta si detergent delicat.
• Cumparati in vrac, ca sa evitati excesul de ambalare in plastic si ca sa economisiti bani.
• Cand cumparati hrana conservata, alegeti-o pe cea la borcan, nu la conserva de metal.
• Evitati bauturile la doze de aluminiu – in majoritatea bauturilor la doza testate recent in Canada s-au gasit concentratii de BPA, mai ales in bauturile energizante.
• Nu folositi de prea multe ori recipiente din plastic. La orice semn de degradare, crapare, invechire – aruncati-le (in tomberoane speciale pentru reciclare).
• Hraniti bebelusii din recipiente de portelan, ceramica sau sticla… este adevarat, se sparg usor; o alta solutie pentru “varsta aruncarilor pe jos” ar fi inoxul.
• Ca sa evitati ftalatii, plumbul si BPA din jucariile de plastic, incercati sa cumparati jucarii din materiale textile, carton sau lemn.
• La restaurant sau terasa, cereti expres sa nu vi se aduca pai impreuna cu bautura comandata.

Unele dintre aceste reguli sunt greu de aplicat, insa nu imposibil.

In final… o dilema personala: cum poate fi pastrat laptele de mama (sau legumele, carnea etc.) in congelator altfel decat in pungute de plastic?

Surse: Lifeless Plastic, Washington Post, Care2, Eco Child's Play.

Sursele imaginilor: 1, 2.

Nu acuz, adevarul este ca lumea nu este informata. Parintii afla “ce sa cumpere” de la alti parinti si mai ales de la televizor si din reviste. Care primesc bani pentru a face reclama la anumite produse si nu au nici interesul, nici obligatia morala de a cerceta ceea ce promoveaza. Asa ca parintii sunt pe degeaba bine intentionati si doritori sa ofere copiilor lor tot ce este mai bun si “ceea ce ei nu au avut”. Cel mai adesea ei cad in capcana “marcii”, fara a incerca sa inteleaga ce efect au anumite mancaruri sau cosmetice asupra sanatatii copiilor lor.

Acest articol nu vrea sa “dea lectii” sau sa “educe”, ci sa ridice niste semne de intrebare, la care, desigur, astept opiniile voastre. Prin urmare, daca deja aveti un copil (sau mai multi), va rog sa impartasiti constatarile voastre legate de “trusoul” bebelusului. Ce a fost cu adevarat necesar si ce s-a dovedit totalmente inutil?

1. considerati scutecele refolosibile. Pampers-urile contin plastic (sursa de chimicale el insusi), vascoza, parfumuri sintetice si sunt inalbite cu clor, ceea ce irita si dauneaza copilului. Mai mult, scutecele de unica folosinta de pe piata nu sunt biodegradabile, iar folosirea lor genereaza cantitati enorme de deseuri. Desigur, daca nu doriti sa respalati scutecele textile, puteti alege scutece de unica folosinta, dar biodegradabile, care se gasesc in unele magazine bio. Pentru nepotelul meu am comandat de pe net scutece refolosibile din bumbac organic, care se folosesc cu o folie protectoare biodegradabila pentru a nu se murdari prea des. Investitia este mai mare la inceput, dar se amortizeaza destul de curand si scutecele din material textil elimina macar partial riscul iritatiilor.

Desi conceptul de scutece lavabile pare chinuitor si depasit, acum exista scutece pantalonas extrem de usor de folosit. Cum spuneam, li se poate adauga in interior hartie absorbanta sau alt fel de “tampon” textil (chiar facut de voi insiva, de ce nu), care usureaza enorm spalarea scutecului. Am cercetat putin oferta si exista chiar scutece textile ajustabile.

Desigur, veti spune ca prin spalare consumi mai multa energie electrica si detergenti, dar poti economisi energie in multe alte feluri, iar detergenti sa folosesti ecologici (personal, pentru nimic in lume nu m-as intoarce la detergentii obisnuiti, mai ales acum cand stiu ce contin si ce poluanti sunt pentru ape – iar unii, alergici pentru mine, cel putin).

Mai ramane problema primelor zile de viata ale copilului in maternitate, cand probabil veti prefera sa cumparati un pachet de Pampers pentru asistente, care desigur nu vor agrea ideea de scutec textil. Aici depinde de preferinta fiecarei mamici in parte si, pana nu ajung eu in aceasta postura, nu emit nici o parere despre ce ar trebui facut. Desigur, pentru acele zile se pot folosi scutece biodegradabile, chiar daca sunt de unica folosinta.

Tot la acest capitol, va puteti gandi sa achizitionati servetele umede organice, fara parabeni si propylene glycol. Sau, daca urmeaza sa stati acasa, optati pentru varianta mult mai evidenta a spalarii cu apa si sapun natural. Copilasul nu este o povara, ci o bucurie, iar un mic efort ca acesta nu cred ca poate fi considerat o corvoada.

2. probabil va ganditi sa decorati camera copilului pentru a fi speciala. Desigur, el nu va observa/aprecia acest lucru probabil niciodata (sau cel mai devreme in timpul pubertatii, cand oricum si-o va decora cum va vrea el – aici folosesc exemplul personal), iar “camera copilului” este la o adica redecorata pentru noi insine, dupa cum spunea o prietena. Tind sa fiu de acord.

Alegeti o mobila de lemn, simpla, saltele si asternuturi pe cat posibil realizate din materiale naturale, fara chimicale aditionale. Daca va ganditi sa zugraviti camera, planificati acest lucru cu cateva luni bune inainte nasterii copilului. Este contraindicat pentru gravide sa inspire aerul din camera proaspat zugravita, datorita plumbului si compusilor organici volatili nocivi emanati de vopseaua proaspata – cum sunt benzenul, stirenul, formaldehida. In orice caz, aerisiti extrem de bine incaperea cateva zile bune. Sau optati pentru vopsele ecologice, acrilice, pe baza de apa.

3. considerati sa “investiti” in solutii blande si ecologice pentru curatat parchetul sau covorul. Datorita fibrelor, covorul absoarbe si retine chimicalele din solutiile toxice de curatare, or copiii mici, odata ce incep sa mearga in patru labe, sunt nedezlipiti de covor. Puteti avea in vedere curatarea cu o solutie din apa cu otet sau cu bicarbonat de sodiu.

Pentru improspatarea aerului, alegeti cel mai simplu remediu: aerisirea. Multe produse odorizante din comert fac mai mult rau decat bine, oferind intregii familii si mai multe chimicale de inhalat (de parca nu ar fi destule cele pe care le inhalam in viata de zi cu zi oricum). Tuturor ne place sa avem un camin frumos mirositor, dar cred ca nu cu pretul sanatatii.

4. nu toate jucariile sunt bune. Desigur ca va ganditi sa umpleti camera bebelusului cu jucarii. Desi, tot vorba aceleiasi prietene, copiii pun mana pe o banala sticla de plastic sau pe o carte la intamplare si aceea pentru ei constituie cea mai interesanta jucarie, ignorand total jucariile colorate si scumpe pe care le primeste de la parinti si prieteni ai parintilor.

(Ca o paranteza, jucariile sunt de fapt primite de catre parinti, nu de catre copii, iar cine le daruieste o face avandu-i in considerare pe parinti, nu-i asa? – poate am atins un teren sensibil, dar asta observ in jur: daca esti sef sau oricum instarit, copilul tau primeste cadouri “de marca”, in timp ce daca esti om de rand, copilul tau primeste ceva mai banal si ieftin. Oamenii nu daruiesc cui are nevoie, ci cui are deja mai mult decat are nevoie. Clasic.)

Mai mult, adesea jucariile prezinta riscuri pentru copii, provenite din compozitia lor de plastic cu ftalati, coloranti, plumb etc. Evitati etichetele “made in Chnia”. Ideal ar fi sa alegeti jucarii din material textil, lemn, carton sau cauciuc, si nu din plastic. Acum imi amintesc de un baietel pe care l-am vazut cu parintii la restaurant si care se juca cu un monstru verde de jucarie, care “semnaliza” cu niste ochi albastri glaciali, ca un laser, tot la 2 secunde si mai si scotea un sunet care deranja tot localul… Mi se par mult mai educative cartuliile pentru copii, cu diverse bucatele inlocuibile sau jocuriile de tip “lego”. Sau fetite cu papusi gen Barbie, cu bust urias, tanga si sclipici aplicat pe corp, care le fac sa se simta complexate si uratele inca de la varste fragede.

5. ganditi-va bine la ce obiecte cumparati pentru bebelusi si nu irositi bani si spatiu pentru lucrurile inutile si pe care nu le veti folosi.

Vanita pentru baia bebelusului sau chiar caruciorul pot fi total inutile, de exemplu.

Pentru baie, puteti folosi la fel de bine un lighean (bebelusul aluneca si in vanita speciala si trebuie atentie oricum), iar pentru purtarea copilului este mult mai practic si afectuos slingul. Legat de transportul bebelusului in masina, am vazut pe niste site-uri straine scaunele de masina reglabile, care pot fi folosite atat ca si cosulet pentru cand copilul este foarte mic, cat si pentru fixarea lui in masina cand este mai mare. Nu stiu daca la noi exista asa ceva, dar daca exista, acel cosulet folosibil doar cateva luni este chiar inutil.

Evitati farfurioarele si biberoanele din plastic. La o adica, este indiferent daca puneti mancarea bebelusului intr-o farfurie obisnuita de ceramica sau intr-una minuscula din plastic. El va manca la fel, fara sa aprecieze ca are sau nu propria farfurie pe “masura” lui.

Si lista ar putea continua… Exista mult mai multe lucruri inutile pentru bebelusi, pe care insa societatea ne impune sa le cumparam daca vrem sa fim considerati “parinti buni”. Chiar doresc sa scriu un articol cu o selectie de obiecte de care nu avem cu adevarat nevoie pentru copil. Asta pentru ca multi oameni “imbratiseaza” expresia Nu imi permit (inca) un copil. As vrea nu sa creez iluzii roz, ci sa nuantez putin aceasta conceptie, caci de fapt isi permit un copil mult mai multi oameni decat am putea banui. Si, desigur, astept sugestiile voastre.

Scutecele refolosibile, fabricate din material textil, sunt nu doar eco-friendly, ci si mult mai sanatoase pentru copii si mai economicoase pentru parinti.

Dezavantajele scutecelor de unica folosinta (gen Pampers)

Majoritatea marcilor de scutece de unica folosinta sunt facute din plastic (derivat din petrol) si fibra de lemn (ganditi-va cate sute de mii de copaci mor anual pentru asa ceva). Folosirea materialelor textile este mult mai benefica pentru pielea bebelusului, dar si pentru ca, la final, aruncate, acestea se degradeaza mult mai rapid. Conform datelor de specialitate, un copil necesita in medie 8.000 scutece, iar in cei 2 – 2,5 ani de scutec, fiecare copil da nastere unei tone de gunoi care se degradeaza abia in 100 de ani! Ca sa nu mai pomenim de materiile fecale ce afecteaza panza de apa freatica, iar patogenii din ele sunt transportati mai departe de insecte si animale…

Mai mult, procedeul de inalbire cu clor a scutecelor de unica folosinta pentru a atrage cumparatorii (la fel ca la tampoanele feminine) duce la generarea dioxinei, care, pe langa afectarea muncitorilor din fabrici si a mediului inconjurator, exista in mici cantitati si pe scutec, putand prezenta risc cancerigen pentru copil. Mai multe despre dioxina si ce anume o declanseaza la finalul articolului “Ambalajul – chiar conteaza? Plasticuri nocive si plasticuri inofensive”.

Din pacate, comoditatea impiedica multi oameni sa isi puna astfel de probleme. Mai ales ca spalarea de scutece poate parea o povara. Totusi, din fericire exista alternativa aceasta si chiar a devenit destul de acceptabila, nesolicitand foarte mult efort.

Scutecele refolosibile – modele, marci, mod de intretinere

Sa vedem acum, practic, ce trebuie sa stim despre scutecele refolosibile.

Modele de scutece refolosibile

Exista mai multe feluri de scutece refolosibile, elementele comune fiind o captuseala absorbanta din bumbac sau canepa si o invelitoare rezistenta la apa. La anumite produse, aceste elemente pot fi separate si spalate separat, iar la altele sunt legate. Cele mai multe scutece refolosibile se inchid cu scai, ca si Pampers-urile. Scutecele refolosibile se folosesc cu chilotei suport si cu servetele de protectie pentru scutec, biodegradabile, ce impiedica murdarirea excesiva a scutecului si fac spalarea foarte usoara (de exemplu, marca Mioliners – produse de Bambino Mio).

Spalarea scutecelor refolosibile

Cat despre spalarea scutecelor refolosibile, se face in mod obisnuit, insa evitand folosirea de inalbitori sau balsamuri de rufe. National Geographic’s Green Guide recomanda in schimb adaugarea unui sfert de ceasca de bicarbonat de sodiu sau de otet la ciclul de spalare.). La uscare, se foloseste intinderea, nu uscatorul automat. Mai practic? Cititi aici experienta unei mamici cu scutecele refolosibile.

Unde se gasesc scutece refolosibile

Cateva marci de scutece refolosibile: Bambino Mio, Kushies Ultra, Monapel, Bumgenius etc. Ele se gasesc online, la magazine cum sunt chicbebe.ro, elemental.ro, nandu.ro etc. Unele din aceste feluri de scutece sunt one size, putand fi folosite pe toata perioada de scutec a copilului.

De cate scutece refolosibile este nevoie la un copil

In jur de 15-20 astfel de scutece ajung pentru un copil, pe intreaga perioada cat va purta scutec (2-2,5 ani), spalarea lor putandu-se face cu o frecventa de 2-3 zile.

Si mai multe detalii gasiti aici, pe blogul ce mi-a dat multe din datele utile ale acestui articol.

Sursa imaginii: Flickr

Aceasta pentru ca ea mi se pare a aborda o atitudine de bucurie si seninatate rar intalnita la mamele tinere. In plus, stiu ca a citit si s-a documentat enorm inainte de prima nastere, desi, daca citesc fie si numai inceputul insemnarilor trimise de ea mai jos, realizez ca a dat informatiilor acumulate despre sarcina si maternitate o amprenta mai mult decat personala:

“3 trucuri mari:

Cel mai important si mai sanatos truc este alaptatul: este cel mai natural gest, de infinit atasament intre mama si pui, este un intaritor pt viata si dragoste. Si, am aflat recent, se practica oricand bebe o cere, de oricate ori, chiar daca iti pare la inceput epuizant si ziua intreaga pare un nesfarsit alaptat. Copilul tau are nevoie de laptele tau, de dragostea ta si trebuie sa fii dispusa sa i le oferi ori de cate ori le cere: foarte des la inceput, in primele saptamani, apoi isi va regla de la sine un program. Orice problema se rezolva la sanul mamei: bebelusii stiu asta, noi mamicile nu stim si uneori nici nu suntem dispuse sa invatam de la copiii nostri. Orice durere se alina la san, chiar si cea de burtica (celebrele colici), care, ne spun unii, apar tocmai din cauza deselor alaptari, deoarece in stomacul bebelusului se amesteca lapte fermentat, in curs de digerare de la masa precedenta, cu laptele proaspat de la noul supt. Ei bine, pare a nu fi adevarat: chiar daca trece doar jumatate de ora de la alaptarea anterioara si bebe cere din nou, nu se va intampla nimic rau daca il alaptezi, ci dimpotriva: ii va face bine, se va linisti, poate va si adormi.

Un alt truc, poate la fel de important ca si precedentul, este sa-ti asculti instinctul in cresterea copilului, sa faci ceea ce simti, sa nu asculti de nimeni, si cand spun nimeni, chiar de nimeni: nici de mama, nici de soacra, nici de vecina care are 5 copiii, nici de cumnata care are unul, nici de prietena cea mai buna, de nimeni. Doar de medicul pediatru (ales cu foarte mare grija), cand e vorba de o problema medicala. In rest, fa ceea ce simti, TU stii mai bine de ce are nevoie copilul tau, nimeni altcineva, oricat de bine intentionat, nu se poate pune in locul tau, nu poate simti ce simti tu, nu-ti poate cunoaste mai bine decat tine copilul. Si nu renunta la principiile tale. Cand iei o decizie pt copilul tau, ia-o singura, daca e o problema minora, sau impreuna cu tatal, cand e ceva important, iar cei din jur trebuie sa o respecte, pentru ca, in caz contrar, tot tie iti va fi mai greu sa repari ceea ce se poate astfel strica. Iar cand stabilesti o regula pentru programul copilului, trebuie sa te asiguri ca e respectata.

Atunci cand copilul incepe sa mearga, inevitabil va urma un sir infinit de cazaturi. Este ceva normal si din care copilul invata sa se ridice si sa porneasca din nou. Evident, mai ales la inceput trebuie sustinut, apoi urmarit indeaproape, iar in cele din urma urmarit mai de la distanta, oferindu-i libertate, iar atunci cand se intampla sa cada, de multe ori este mai bine sa ne prefacem ca nu am observat cazatura (bineinteles daca nu este una grava in care s-ar putea rani serios). Copilul aparent neobservat (primul impuls de a te indrepta spre el strigand: „ Vai!”, trebuie sa ti-l reprimi!), se ridica singur si nu plange asa de usor. De multe ori noi, prin sperietura noastra, provocam plansul copilului, care altminteri s-ar ridica linistit si si-ar vedea de joc in continuare. Este un lucru testat: daca nu bagi copilul in seama cand cade, sunt sanse foarte mari sa nu planga, deoarece, atunci cand cad sau se lovesc, copiii au tendinta sa se uite inspre parinti, sa vada reactia lor si sa reactioneze si ei in functie de ea. Daca parintii se sperie, sar de la locul lor, strigand, si copilul va reactiona la fel: se va speria ca s-a intamplat ceva rau si va incepe sa planga. Daca insa parintii fie nu observa, fie vad, dar se prefac ca n-au vazut ce s-a intamplat, fie spun doar un „Hopa sus!” zambind, copilul va face si el al fel: nu va baga in seama incidentul si-si va vedea de treaba mai departe, de altfel copii fiind si foarte flexibili si rezistenti la cazaturi usoare.

3 trucuri mici:

Cand incepi sa intorduci carnea in alimentatia copilului, la inceput acesta va consuma cantitati foarte mici din acest aliment, incepand cu 2 lingurite de carne fiarta si bine mixata sau tocata cu cutitul, apoi crescand progresiv cantitatea. Sfatul meu este sa procuram carne cat mai naturala, pentru inceput pui provenit din gospodaria proprie, hranit natural doar cu cereale si verdeata, sau din alta gospodarie de la tara, de la rude sau prieteni. Se alege pieptul de pui pentru inceput, pe care il portionam cat e proaspat in mici cantitati suficiente fiecare pentru o masa, apoi le punem in pungute in congelator. Astfel, cu ½ h inainte de a pregati mancarea copilului, scoatem o punguta pe care o lasam sa se decongeleze si apoi preparam masa. Este total contraindicat sa decongelam o bucata mai mare si apoi dupa ce taiem o bucatica restul sa-l recongelam. Portionand un piept de pui in acest mod va ajunge pentru hrana puiului vreo 2-3 saptamani, poate chiar mai mult, avand in vedere ca nu ii dam in fiecare zi carne, caci de 2-3 ori pe saptamana primeste galbenus de ou in loc de carne. Astfel eu zic ca merita efortul, chiar daca stam la oras, sa dam fuga undeva la tara, macar o data pe luna, si sa procuram niste carne de pui sanatoasa, naturala, macar pt. copilul nostru. La fel se poate portiona si ficatul de pui, apoi carnea de vita, chiar de iepure si ied, fiind sarace in grasimi pentru inceput. Carnea de porc este recomandabil a se introduce in alimentatia copilului cat mai tarziu.

De asemenea, pt. mamicile care nu alapteaza si dau copilasului lor lapte praf, si acesta se poate portiona in pungute, in special seara pentru masa/mesele de noapte, pentru a-l putea servi puiului cat mai repede: stim cum plange un copil trezit noaptea din somn de foame. Astfel, masuram cantitatea de lapte praf necesara pentru un biberon, o punem intr-o punguta sau intr-un paharel curat (nu de plastic!), fierbem si apa necesara, iar nopatea cand se trezeste bebe, doar incalzim putin apa, amestecam repede cu laptele masurat, agitam si masa e gata, iar bebe fericit. La fel si cand plecam de acasa cu bebe la drum mai lung, ne pregatim biberoanele cu apa fiarta si pungutele cu lapte si preparam rapid masa copilului, nu ducem cu noi intreaga cutie.

Este mult mai ieftin si mai sanatos sa spalam bebelusul la fiecare schimb de scutec, decat sa folosim servetelele umede din comert. Am constatat ca si acestea contin multe substante interzise: parabeni, propylene glycol etc. Si nu este un efort atat de mare sa spalam bebelusul de fiecare data, daca luam in considerare ca ii facem un mare bine.

Daniela”

In SUA site-urile de specialitate si medicii avertizeaza ca majoritatea produselor pe care le cumparam si folosim acasa nu sunt evaluate si declarate sigure de catre entitati specializate in asa ceva. De mentionat ar fi zugraveala de pe pereti, covoarele, jucariile… nici cu gandul nu gandesti ce chimicale toxice pot contine multe din aceste obiecte.

Este adevarat ca medicina a evoluat extraordinar de mult in ultima jumatate de secol. Insa, daca ne uitam la sanatatea copiilor, exista multe boli ce s-au inrautatit in aceeasi perioada de timp: astmul, autismul, diabetul, hipertensiunea, alergiile, obezitatea, ADHD (deficitul de atentie), defectele genitale si chiar cancerul la copii. Candva, acestea erau boli rare. Acum tot mai multi copii le fac. Interactiunile cu mediul poluat, mancarea nesanatoasa si chimicalele ce se gasesc in toate produsele contribuie la inrautatirea acestor boli, in pofida evolutiei medicinei. Daca sistemul in care traim evolueaza, atunci de ce ne imbolnavim mult mai des si grav decat cei din trecut? Imi dau seama ca am auzit de extrem de multe cazuri de cancer la cunoscuti sau cunoscutii cunoscutilor in ultimii ani… Medicina nici nu ar fi nevoita sa evolueze daca am duce o viata sanatoasa!

Sa nu uitam ca, spre deosebire de adulti, copiii sunt mult mai sensibili si mai expusi cancerului. Verificati deci, pe cat posibil, ce contin obiectele pe care le aduceti in camin, de la jucarii pana la produsele de curatenie in gospodarie si cele de igiena personala.

Cateva sfaturi pentru parinti (si nu numai):

1. Evitarea plasticului toxic – BPA sau bisphenol A: este un ingredient toxic prezent in multe recipiente de plastic, cum ar fi biberoanele si sticlele de apa

• incercati sa folositi farfurii, biberoane si pahare de sticla, nu de plastic, pentru bebelusi si copii;
• in locul jucariilor din plastic, indreptati-va atentia spre cele din material textil, lemn sau carton;
• pentru depozitarea mancarurilor si bauturilor, evitati recipientele din plastic;
• daca trebuie neaparat sa folositi cuptorul cu microunde, nu incalziti mancarea in recipiente de plastic;
• reduceti cumpararea mancarurilor conservate;
• daca folositi obiecte de plastic in bucatarie, macar innoiti-le – plasticul vechi si degradat emana substante nocive in hrana cu care vine in contact.

2. Evitarea ingredientelor nocive din produsele pentru bebelusi si copii

• evitati pasta de dinti cu fluoride pentru copiii cu varsta sub 5 ani
• evitati boric acid si sodium borate din cremele pentru iritatiile de la scutec
• evitati methyl/ethyl/butyl/propyl parabenii si 2-bromo-2-nitropropane-1,3-diol din servetelele umede pentru bebelusi
• pe cat posibil, nu va lasati oja de unghii, rujul sau parfumul la indemana fetitelor cel putin pana dupa 10 ani.

3. Evitarea chimicalelor puternice din gospodarie

Pentru curatenie, incercati produse mai blande sau solutii naturale in locul celor foarte tari, care pot cauza alergii sau astm.

Sursa imaginii 1: Flickr