Acest articol doreste sa cheme la o atitudine in viata de zi cu zi: sa incercam sa nu mai folosim deloc plastic. Sau mult mai putin decat o facem in prezent, dat fiind ca eliminarea completa a plasticului nu este chiar atat de simpla. Insa putem sa il inlocuim complet in anumite domenii, si nu doar pentru a limita poluarea planetei, cat si pentru sanatatea noastra.

Ideea de baza pentru a ne calauzi este sa nu cumparam si sa nu pastram hrana in ambalaj/recipient de plastic. Aceasta deoarece chimicalele cu care este facut/tratat un ambalaj de plastic pot, in anumite conditii, sa se infiltreze in mancare, fiind suspectate a fi vinovate de dereglari hormonale sau risc de cancer. Fara a intra in panica, studiile foarte clare si incontestabile in acest sens au fost facute pe bieti soareci, nu pe oameni, insa chiar daca noi, adultii, suntem “dresati” treptat spre o viata plina de toxine si chimicale, organismele copiilor mici nu sunt pregatite sa treaca direct din uter la acest stil de viata extrem de nociv. Astfel ca, macar in viata lor, plasticul nu trebuie sa existe (aici ar trebui vorbit si despre eliminarea Pampers-ului si alegerea de scutece textile). Si chiar daca oamenii de stiinta vor da peste ani verdictul ca plasticul este sigur pentru oameni, tot aveti constiinta impacata ca, prin eliminarea folosirii lui, ati contribuit enorm la o planeta mai curata, dat fiind ca plasticul este atat de greu biodegradabil (exceptand unele tipuri, obtinute prin tehnologii moderne).

Despre BPA (Bisphenol A)

Nou-nascutii sunt extrem de expusi contaminarii cu bisphenol A (prescurtat BPA), un estrogen sintetic prezent in multe obiecte din plastic (iata aici detalii), cum sunt: biberoanele din plastic, tuburile de plastic din spitale, catetere, masti respiratorii, etc. BPA perturba funtionarea sistemului endocrin, diminueaza capacitatile mentale si activitatea neurologica. In studiile pe animale a cauzat cancer, infertilitate, obezitate si pubertate precoce. Oamenii de stiinta sunt ingrijorati de rolul BPA in aparitia cancerului de san, deoarece BPA reprezinta o forma sintetica de estrogen, care potenteaza cancerul mamar. Intr-un studiu din 2008 condus de U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), a fost testata urina a 41 copii nascuti prematur si s-a descoperit ca acestia aveau o concentratie de BPA in urina de 8 ori mai mare decat cea medie (la restul populatiei). Pe langa BPA, cercetatorii au descoperit si niveluri crescute de parabeni si alti conservanti, ftalati etc. proveniti din produse farmaceutice si cosmetice pentru bebelusi; aceste substante, ca si BPA, sunt cunoscuti perturbatori ai hormonilor. Totusi, cea mai periculoasa modalitate de contaminare cu BPA sunt tuburile si sondele folosite pe scara larga in spitale, care transporta BPA direct in sange.

Studiile nu au relevat probleme evidente de sanatate suferite de copiii expusi la niveluri mari de BPA, insa oamenii de stiinta avertizeaza ca bebelusii sunt expusi la niveluri mai crescute de substante toxice decat restul populatiei, in momentul critic in dezvoltarea lor. Expunerile petrecute la inceputul vietii (indeosebi la copiii nascuti prematur, care nici nu sunt dezvoltati suficient) prezinta riscuri pentru consecinte nefaste in sanatatea lor pe parcursul intregii vieti. Un alt studiu efectuat de cercetatori canadieni tot in 2008 a relevat ca un nou-nascut expus la o cantitate de BPA prezinta in sange de 11 ori mai multa cantitate din aceasta chimicala comparativ cu un adult expus la fel. Motivul: organismul slab al copiilor nu este atat de capabil sa elimine chimicalele si sa se detoxifice, astfel ca BPA ramane mai mult timp in sange. Pana sa ajunga la 3 luni, bebelusii mai elimina insa din toxicitate, ajungand sa aiba doar un nivel dublu fata de adultii cu acelasi tip de expunere. Totusi, este periculoasa expunerea la BPA prin hrana din recipiente de plastic si biberoane.

BPA se foloseste si in plombele dentare, deci intrebati-va dentistul ce contin plombele pe care doreste sa vi le aplice. Exista si fara BPA, cel putin asa reiese din sursele de informare de pe internet.

Tipurile de plastic care trebuie evitate

Trebuie evitate urmatoarele tipuri de plastic:

plasticul de tip PVC (tip 3); PVC contine ftalati, care interfereaza in dezvoltarea hormonilor. Mai mult, in procesul de productie, dar si in contact cu surse de caldura, PVC emite dioxina, un cunoscut cancerigen. In mod normal, cele mai multe firme producatoare de recipiente de mancare din PVC s-au reorientat spre plasticul nr. 4 sau 5 (eu am intalnit mai des nr. 5), insa atentie la produsele foarte ieftine! Atentie si la carnea ambalata in plastic, alegeti produsul cu data de ambalare cea mai recenta, deoarece unele tipuri de folii din plastic emit dioxina. PVC se mai gaseste in perdelele de dus, jucarii, sticle de ulei vegetal (alegeti tipul 1 – PET sau PETE), ambalaje de cosmetice, materiale medicale: manusi chirurgicale, tuburi, catetere, pungi pentru sange, masti de oxigen etc.

plasticul de tip polistiren, prescurtat PS (tip 6); acesta se intalneste mai ales la tavitele de carne din supermarket, boluri si tacamuri opace de unica folosinta de la fast-food sau supermarket. Deja suna familiar, nu?

plasticul de tip policarbonat, prescurtat PC (tip 7); BPA se foloseste in fabricarea policarbonatului, pe care il gasiti la unele farfurii, cani, dar si biberoane si tetine (cele transparente!) Incalzirea sau, mai rau, fierberea recipientelor marcate cu cifra 7 pe dos este extrem de nociva, favorizand scurgerea BPA in hrana din recipient. De aceea este preferabil, chiar cu riscul spargerilor, sa folosim biberoane de sticla si cani, boluri sau farfurii de ceramica. Policarbonatul se foloseste si in captusirea conservelor din metal pentru alimente si poate contamina continutul, mai ales in cazul mancarurilor acide (sosuri de tomate, de exemplu). De aceea, daca achizitionati hrana conservata, uitati-va dupa borcane din sticla. Policarbonatul se mai gaseste in aparatele de cafea, blendere (din pacate), ochelari, laptop-uri, electronice, CD-uri, DVD-uri, plombe dentare, textile, tacamuri de unica folosinta transparente, bidoane de apa de la firmele ce aprovizioneaza firmele cu apa potabila etc.

Tipuri de plastic inofensiv (relativ)

PETE sau PET (tip 1) – binecunoscutul material al sticlelor de apa, suc, ulei, al cutiutelor si sticlutelor de cosmetice (de exemplu cele marca Mayam) etc. Din pacate, nu este sanatoasa folosirea repetata a PET-urilor. Am aflat asta in tentativa mea de a renunta la apa imbuteliata si a ma aproviziona de la un izvor din apropiere, dar se pare ca nu voi mai folosi sticle de plastic, ci din inox… asta daca voi gasi. Refolosirea duce la scurgerea de chimicale inauntrul sticlei, din pacate.

HDPE sau polietilena de mare densitate (tip 2) – nu l-am prea intalnit in viata de zi cu zi, insa va pot spune ca este cel folosit la canistrele de lapte din filmele americane.

LDPE sau polietilena de mica densitate (tip 4) – l-am intalnit la ambalajele unor cosmetice, cum sunt cele ambalate in recipient de tip tub (pasta de dinti, demachiante, creme).

PP sau polipropilena (tip 5) – folosita la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie pentru baut, unele cutii de iaurt, cosmetice si chiar biberoane; daca tineti neaparat sa folositi biberoane de plastic pentru bebelus, plasticul nr. 5 este cel recomandat.

Cateva reguli pentru a minimiza/elimina nocivitatea plasticului

In ce conditii se scurg in hrana si bautura chimicalele din recipientele de plastic (pungi, folii, caserole, cutii, sticle etc.)? Caldura mare, detergenti puternici, folosire repetata.

Asadar:

• Cititi eticheta de pe ambalaj, nu doar cu referire la ingredientele continutului, ci si cu privire la tipul de plastic folosit la ambalare. Personal, evit sa cumpar orice aliment pe ambalajul caruia nu scrie din ce tip de plastic este. In mod normal, tipul de plastic este reprezentat printr-un numar aflat in interiorul unui triunghi. Evitati plasticul de tip 3, 6 si 7, precum si producatorii care tin ascuns materialul folosit.
• Nu lasati la soare sau in congelator lichidele imbuteliate in plastic. Temperaturile extreme duc la eliminarea de dioxina in lichidul continut. Nu consumati apa sau sucul din sticlele “uitate” desfacute mai mult timp.
• Nu incalziti in microunde mancarea ce se afla in recipiente de plastic.
• Transferati mancarea cumparata in ambalaj din plastic in pungi de hartie, recipiente de ceramica sau sticla pentru pastrare. Daca ati cumparat, de exemplu, branza ambalata in plastic, acasa transferati-o intr-un recipient ceramic, indepartand marginile care au fost in contact cu ambalajul.
• Nu spalati la masina de spalat vase recipientele din plastic; folositi spalarea manuala cu apa calduta si detergent delicat.
• Cumparati in vrac, ca sa evitati excesul de ambalare in plastic si ca sa economisiti bani.
• Cand cumparati hrana conservata, alegeti-o pe cea la borcan, nu la conserva de metal.
• Evitati bauturile la doze de aluminiu – in majoritatea bauturilor la doza testate recent in Canada s-au gasit concentratii de BPA, mai ales in bauturile energizante.
• Nu folositi de prea multe ori recipiente din plastic. La orice semn de degradare, crapare, invechire – aruncati-le (in tomberoane speciale pentru reciclare).
• Hraniti bebelusii din recipiente de portelan, ceramica sau sticla… este adevarat, se sparg usor; o alta solutie pentru “varsta aruncarilor pe jos” ar fi inoxul.
• Ca sa evitati ftalatii, plumbul si BPA din jucariile de plastic, incercati sa cumparati jucarii din materiale textile, carton sau lemn.
• La restaurant sau terasa, cereti expres sa nu vi se aduca pai impreuna cu bautura comandata.

Unele dintre aceste reguli sunt greu de aplicat, insa nu imposibil.

In final… o dilema personala: cum poate fi pastrat laptele de mama (sau legumele, carnea etc.) in congelator altfel decat in pungute de plastic?

Surse: Lifeless Plastic, Washington Post, Care2, Eco Child's Play.

Sursele imaginilor: 1, 2.

Azi tratam un subiect delicat, dar care este extrem de important. Poate intre cele mai importante.

Acum cativa ani, recent oricum, imi amintesc ca circula pe email-uri un power point mai lung despre pericolele pe care le prezinta tampoanele pe care le folosim (OB, Tampax etc.). Eu de obicei sterg acest gen de email-uri, ceea ce am facut si atunci, desi mi-am pus intrebarea daca nu cumva o fi si ceva adevar la mijloc. Oricum, neavand la vremea respectiva alta alegere mai sanatoasa… stiinta nu m-ar fi ajutat cu nimic.

Intre timp am descoperit ca si in Romania exista de cumparat tampoane din bumbac organic 100% , mai exact cele produse de compania Natracare. Aceasta firma produce atat tampoane, cat si absorbante si servetele pentru igiena intima. Le recomand calduros. Pe ele scrie ca este posibil sa nu fie mereu perfect albe, datorita faptului ca nu sunt inalbite cu clor, dar sa stiti ca nu le lipseste aspectul igienic, alb.

Oricum, pentru ca pomeneam de power point-ul acela care a circulat candva atat de abitir pe email-uri, l-am tot cautat pe internet ca sa reverific informatiile continute in el, in lumina cunostintelor mele din prezent. Tot ce scrie in el pare a fi adevarat, mi-au confirmat alte surse (inalbirea cu clor a tampoanelor, dioxina nociva emanata datorita procesului de inalbire etc.), cu exceptia mentiunii despre folosirea azbestului in tampoane, cu scopul de a ne face sa sangeram mai mult si, deci, a cumpara mai multe produse… Pe asta nu am putut-o verifica, nu am mai gasit niciunde pe internet sa scrie despre azbest in tampoane. Deci, in afara acestui din urma fapt (care pare a fi o legenda urbana), power point-ul respectiv este intemeiat stiintific, deci daca l-ati retinut si pastrat, foarte bine!

Sa discutam asadar putin despre tampoane, caci ne vizeaza in foarte mare masura pe toate:

Aparitia primelor probleme generate de tampoanele conventionale

Aparitia tampoanelor se situeaza in jurul anului 1930, iar femeile nu si-au pus probleme legate de siguranta folosirii lor, poate tocmai pentru ca a fost o inventie confortabila si binevenita. Insa in ultimii 30 de ani s-a constatat o incredibila crestere a cazurilor de boli considerate altadata rare, precum endometrita, fibromi si chiar cancer, ceea ce a dus la analiza mai atenta a produselor de igiena feminina. La finalul anilor 70 si inceputul anilor 80 a avut loc manifestarea TSS (sindromul socului toxic), cauzat de Staphylococcus aureus, o bacterie ale carei toxine sunt amplificate de anumite fibre sintetice folosite la fabricarea tampoanelor pentru a spori gradul lor de absorbtie. Peste 50 de femei au murit si peste 1.000 au suferit de pe urma TSS.

S-a descoperit ca cele mai nocive tampoane erau cele produse de Procter & Gamble. Desigur, compania nu a luat in seama ani de zile reclamatiile clientiilor. Abia in 1975 a admis ca tampoanele Rely contineau agenti reputati a cauza cancer si ca produsele alterau organismele naturale ce exista in interiorul vaginului. Tampoanele respective au fost retrase din magazine in 1980, dar multe femei sustin ca au lasat in urma histerectomii si infertilitate.

In urma acestei crize, a fost interzisa prin lege folosirea de substante cum ar fi carboxymethylcellulose, vascoza polyacrylate (un derivat al celulozei) si poliesterul in fabricarea tampoanelor. Insa vascoza cleioasa (sper ca am tradus bine) inca mai poate fi folosita, ceea ce, pentru unii observatori, constituie motiv de ingrijorare, pentru ca si aceasta poate amplifica toxinele intr-o anumita masura.

Din ce sunt facute tampoanele?

Cele mai sigure tampoane si care ar reduce riscul TSS la minim sunt cele din bumbac 100%. In prezent, majoritatea tampoanelor sunt fabricate din vascoza, bumbac obisnuit (cultivat prin stropire intensiva cu pesticide) si arome chimice nedivulgate. Mai mult, se practica inalbirea lor cu clor. FDA din SUA (The Food and Drug Administration) insista ca aceste tampoane sunt sigure. Perspectiva TSS nu a disparut insa. Anumite marci americane de tampoane au fost interzise in Japonia, unde guvernul reglementeaza industria mai strict. Motivul oferit? Nivelul bacterian prea ridicat.

Ca o paranteza, in SUA exista cursuri pentru sanatate si igiena feminina, unde are loc o demonstratie simpla in fata clasei: se introduce un tampon nou intr-un pahar cu apa; dupa ce absoarbe apa, se scoate afara si se observa toate fibrele ramase in apa. In realitate, acestea raman si in interiorul vaginului femeilor, desigur.

Ca tot vorbim de recoltele de bumbac obisnuit, peste un bilion de tone de pesticide si erbicide sunt folosite anual pentru a stropi recoltele de bumbac. Reziduurile acestor pesticide pot contamina tampoanele. Multe din aceste pesticide pot dauna sistemului nervos, pot conduce la cancer sau pot genera dereglari hormonale. Desi efectele dereglatorilor hormonali asupra sanatatii feminine nu sunt intelese pe deplin, se stie faptul ca estrogenul insusi poate cauza probleme cand ajunge la anumite nivele. Femeile cu niveluri ridicate de estrogen sau care folosesc medicamentatie ce contine estrogen prezinta un risc mai mare sa faca fibromi sau endometrita. In 1996 un articol din ziarul Science concluziona ca atunci cand chimicalele de genul estrogenului sunt combinate, ele devin mai nocive. De asemenea, in prezent, o mare parte din productia de bumbac din SUA este modificata genetic, ceea ce ridica ingrijorari serioase cu privire la efectele pe termen lung. Prezenta bumbacului alterat genetic in tampoane si bandaje poate creste numarul de bacterii rezistente la antibiotice.

Mai departe, care este riscul prezentat pentru sanatatea feminina de catre dioxina, un compus derivat din procesul de inalbire cu clor folosit pentru a face fibrele tampoanelor sa dobandeasca culoarea alb imaculat? In tampoane au fost descoperite urme de dioxina, care este daunatoare chiar si in cantitati mici (apropo, exact aceeasi problema apare si la scutecele de tip Pampers!). Din moment ce o femeie obisnuita foloseste mai mult de 11.500 tampoane pe parcursul vietii, chiar si urmele mici de dioxina pot fi cantaritoare. Totusi pe ambalajele tampoanelor nu gasim avertismente referitoare la acest fapt.

Ce tampoane este bine sa folosim?

Alternativa la tampoanele si absorbantele conventionale sunt cele din bumbac organic, deci cultivat ecologic, care nu a fost stropit cu pesticide. De asemenea, exista absorbante refolosibile (o idee mai greu de acceptat poate, dar destul de populara in lume), precum si produse menstruale alternative din cauciuc natural.

Sursa: EMagazine
Sursa imaginilor: 1, 2

Scutecele refolosibile, fabricate din material textil, sunt nu doar eco-friendly, ci si mult mai sanatoase pentru copii si mai economicoase pentru parinti.

Dezavantajele scutecelor de unica folosinta (gen Pampers)

Majoritatea marcilor de scutece de unica folosinta sunt facute din plastic (derivat din petrol) si fibra de lemn (ganditi-va cate sute de mii de copaci mor anual pentru asa ceva). Folosirea materialelor textile este mult mai benefica pentru pielea bebelusului, dar si pentru ca, la final, aruncate, acestea se degradeaza mult mai rapid. Conform datelor de specialitate, un copil necesita in medie 8.000 scutece, iar in cei 2 – 2,5 ani de scutec, fiecare copil da nastere unei tone de gunoi care se degradeaza abia in 100 de ani! Ca sa nu mai pomenim de materiile fecale ce afecteaza panza de apa freatica, iar patogenii din ele sunt transportati mai departe de insecte si animale…

Mai mult, procedeul de inalbire cu clor a scutecelor de unica folosinta pentru a atrage cumparatorii (la fel ca la tampoanele feminine) duce la generarea dioxinei, care, pe langa afectarea muncitorilor din fabrici si a mediului inconjurator, exista in mici cantitati si pe scutec, putand prezenta risc cancerigen pentru copil. Mai multe despre dioxina si ce anume o declanseaza la finalul articolului “Ambalajul – chiar conteaza? Plasticuri nocive si plasticuri inofensive”.

Din pacate, comoditatea impiedica multi oameni sa isi puna astfel de probleme. Mai ales ca spalarea de scutece poate parea o povara. Totusi, din fericire exista alternativa aceasta si chiar a devenit destul de acceptabila, nesolicitand foarte mult efort.

Scutecele refolosibile – modele, marci, mod de intretinere

Sa vedem acum, practic, ce trebuie sa stim despre scutecele refolosibile.

Modele de scutece refolosibile

Exista mai multe feluri de scutece refolosibile, elementele comune fiind o captuseala absorbanta din bumbac sau canepa si o invelitoare rezistenta la apa. La anumite produse, aceste elemente pot fi separate si spalate separat, iar la altele sunt legate. Cele mai multe scutece refolosibile se inchid cu scai, ca si Pampers-urile. Scutecele refolosibile se folosesc cu chilotei suport si cu servetele de protectie pentru scutec, biodegradabile, ce impiedica murdarirea excesiva a scutecului si fac spalarea foarte usoara (de exemplu, marca Mioliners – produse de Bambino Mio).

Spalarea scutecelor refolosibile

Cat despre spalarea scutecelor refolosibile, se face in mod obisnuit, insa evitand folosirea de inalbitori sau balsamuri de rufe. National Geographic’s Green Guide recomanda in schimb adaugarea unui sfert de ceasca de bicarbonat de sodiu sau de otet la ciclul de spalare.). La uscare, se foloseste intinderea, nu uscatorul automat. Mai practic? Cititi aici experienta unei mamici cu scutecele refolosibile.

Unde se gasesc scutece refolosibile

Cateva marci de scutece refolosibile: Bambino Mio, Kushies Ultra, Monapel, Bumgenius etc. Ele se gasesc online, la magazine cum sunt chicbebe.ro, elemental.ro, nandu.ro etc. Unele din aceste feluri de scutece sunt one size, putand fi folosite pe toata perioada de scutec a copilului.

De cate scutece refolosibile este nevoie la un copil

In jur de 15-20 astfel de scutece ajung pentru un copil, pe intreaga perioada cat va purta scutec (2-2,5 ani), spalarea lor putandu-se face cu o frecventa de 2-3 zile.

Si mai multe detalii gasiti aici, pe blogul ce mi-a dat multe din datele utile ale acestui articol.

Sursa imaginii: Flickr

Majoritatea produselor pe care le aducem in casa, fie ele alimentare, de infrumusetare sau chiar jucarii pentru copii, au ambalaje din plastic. Unele tipuri de plasticuri contin o substanta chimica numita Bisphenol A (prescurtat BPA), ce contamineaza continutul. BPA este intalnita in multe produse din plastic (mai ales biberoane si tetine!), precum si in garniturile unor conserve de metal. Desi este mai credibil ca, la expuneri mici, copiii nu vor pati nimic, multi pediatri recomanda parintilor sa fie precauti. Cele mai supuse contaminarii cu BPA sunt lichidele din recipientele de plastic facute din BPA sau din plasticuri ce contin ftalati (am scris in articolul “A folosi sau a nu folosi cosmetice in timpul sarcinii” cum sunt listati ftalatii, DACA sunt listati.

Cateva metode de evitare a contaminarii cu BPA la copiii mici (caci ei sunt cei mai expusi) ar fi:

• alaptarea la san practicata exclusiv pentru minim 4-6 luni; daca este posibil, alaptarea la san ar trebui practicata in continuare in tot primul an de viata al copilului, alaturi de hrana complementara;
• evitarea sticlelor si farfuriilor, bolurilor de plastic transparente (sunt sigure cele mate, opace, din polyethylene (#2 sau HDPE; #4 sau LDPE) sau polypropylene (PP sau #5), caci nu contin BPA). Cat despre PET (#1), Wikipedia il asociaza plasticurilor ce nu contin BPA;
• evitarea plasticurilor ce au imprimate pe dosul cutiei simbolurile: #3 (PVC – polyvinyl chloride), #6 (PS – polystyrene) si mai ales #7 (PC – polycarbonate);
• adoptati recipientele de sticla ca o alternativa, insa cu precautii vizavi de riscurile de accidentare in caz de spargere;
• nu fierbeti sticlele si recipientele din polycarbonate (#7) si nici nu le incalziti in cuptorul cu microunde;
• nu spalati recipientele din polycarbonate (#7) in masina de spalat vase.

Sursa: Dr.Greene

Prin urmare, nu e imposibil… La finalul acestui articol gasiti cum apar mentionate, pe dosul produselor, materialele plastice folosite.

Plasticul si dioxina – atentie la fierberea sau introducerea plasticului in microunde!

Desi stiam cu totii ca doar metalul trebuie ferit de microunde, tot mai multe studii arata ca recipientele din plastic ce vin in contact cu caldura emit dioxina, substanta care patrunde mai ales in grasimea din mancare. Asadar, a nu se incalzi nimic in plastic!

Dioxina este prezenta in cantitati mici intr-o gama larga de produse si materiale folosite de noi in viata de zi cu zi: toate plasticurile, obiectele din rasina, inalbitorii; de asemenea, dioxina este prezenta si in tampoanele non-organice si in scutecele de unica folosinta, precum si in foarte multe ambalaje ale alimentelor. Riscurile cauzate sanatatii umane de catre dioxina sunt inca dezbatute, dar din moment ce exista puternice semne de intrebare, cred ca este bine sa evitam macar o parte din aceste expuneri la dioxina. Cuptorul cu microunde nu este cu adevarat necesar, daca avem aragaz, nu? Iar in privinta igienei feminine, deja sunt si la noi produse din bumbac organic, fara clor, plastic sau dioxina (Natracare); despre acest ultim subiect, atat de important pentru noi, vom vorbi insa mai detaliat intr-un articol viitor.

Vezi si articolul: “Pentru parinti: Atentie la chimicalele din mediul in care traim”

Sursa imaginii: Flickr

Cum apar mentionate pe produse tipurile de plastic: