ASAT (Asociatia pentru Sustinerea Agriculturii Taranesti) este mijlocul prin care locuitorii de la oras – in speta Timisoara doar, deocamdata – pot sa isi procure saptamanal legume, fructe, miere, oua, carne si branza de la mici producatori situati in apropierea orasului, producatori care si-au asumat obligatia de a cultiva si obtine aceste bunuri in mod traditional. Adica fara erbicide, antibiotice s.a.m.d. De altfel, domnul care ne procura legumele si care locuieste in Belint, judetul Timis, ne-a impartasit ca pentru daunatori foloseste o infuzie din urzica si ardei iute.

Pentru ca se incurajeaza transparenta in acest sistem, cumparatorii pot efectua vizite la ferma din Belint, spre a vedea modul efectiv in care sunt ingrijite culturile. In acest fel, producatorul poate avea si el o imagine despre cine sunt persoanele pentru care cultiva, nefiind o simpla furnizare abstracta. Desigur ca nu exista o certificare ecologica, dar nici nu este nevoie. Alegerea producatorilor s-a facut pe baza unor evaluari realizate de colaboratorul francez al acestui proiect (reprezentant al retelei internationale din domeniu, Urgenci). Ideea de baza a ASAT este de fapt duala, cuprinzand atat satisfacerea dorintei locuitorilor de la oras de a consuma mai sanatos, “cu gust”, cat si sustinerea agriculturii locale, traditionale. Este foarte important sa consumam local nu doar pentru ca organismul nostru are necesitati conferite de mediul geografic in care traim efectiv, ci si pentru ca este mult mai firesc si ecologic sa ne hranim din produsele din zona, nu importate de la distante mari si care au un traseu costisitor si cu pierderi pana ajung efectiv la noi.

Joia trecuta am fost la prima distributie de legume si m-am ales cu: 1,5 kg castraveti; 1,5 kg cartofi noi; o gulie; o legatura de marar; o legatura mare de ceapa verde; un dovlecel; o varza. Adica un “cos mic”. Pentru cosul mare, cantitatile erau cu ceva mai mari. Costul unui cos mic a fost de 17,5 lei – aproximativ egal cu preturile pietei, unde nu mereu gasesti produse naturale. In plus, comandasem si 1 kg de branza de vaca, de care sunt foarte multumita.

Momentan, in ASAT sunt inscrise in jur de 100 persoane, in special tineri. Ceea ce arata ca totusi exista suficiente persoane decise sa sustina un consum mai sanatos si sa protesteze impotriva alimentelor modificate genetic sau crescute fara respect fata de biodiversitate sau sanatatea noastra.  (Acolo am reintalnit-o pe Raluca, al carei blog Freecycle Tm, il recomand, pentru a fi la curent cu noutatile ecologiste de la noi din oras.)

Din pacate, spatiul de distributie este mic si nu foarte primitor, astfel ca dezideratul de a socializa intre noi este mai greu de atins. Totusi, nu imposibil.

Astept asadar urmatoarele distributii.

Imaginea: Flickr

Azi tratam un subiect delicat, dar care este extrem de important. Poate intre cele mai importante.

Acum cativa ani, recent oricum, imi amintesc ca circula pe email-uri un power point mai lung despre pericolele pe care le prezinta tampoanele pe care le folosim (OB, Tampax etc.). Eu de obicei sterg acest gen de email-uri, ceea ce am facut si atunci, desi mi-am pus intrebarea daca nu cumva o fi si ceva adevar la mijloc. Oricum, neavand la vremea respectiva alta alegere mai sanatoasa… stiinta nu m-ar fi ajutat cu nimic.

Intre timp am descoperit ca si in Romania exista de cumparat tampoane din bumbac organic 100% , mai exact cele produse de compania Natracare. Aceasta firma produce atat tampoane, cat si absorbante si servetele pentru igiena intima. Le recomand calduros. Pe ele scrie ca este posibil sa nu fie mereu perfect albe, datorita faptului ca nu sunt inalbite cu clor, dar sa stiti ca nu le lipseste aspectul igienic, alb.

Oricum, pentru ca pomeneam de power point-ul acela care a circulat candva atat de abitir pe email-uri, l-am tot cautat pe internet ca sa reverific informatiile continute in el, in lumina cunostintelor mele din prezent. Tot ce scrie in el pare a fi adevarat, mi-au confirmat alte surse (inalbirea cu clor a tampoanelor, dioxina nociva emanata datorita procesului de inalbire etc.), cu exceptia mentiunii despre folosirea azbestului in tampoane, cu scopul de a ne face sa sangeram mai mult si, deci, a cumpara mai multe produse… Pe asta nu am putut-o verifica, nu am mai gasit niciunde pe internet sa scrie despre azbest in tampoane. Deci, in afara acestui din urma fapt (care pare a fi o legenda urbana), power point-ul respectiv este intemeiat stiintific, deci daca l-ati retinut si pastrat, foarte bine!

Sa discutam asadar putin despre tampoane, caci ne vizeaza in foarte mare masura pe toate:

Aparitia primelor probleme generate de tampoanele conventionale

Aparitia tampoanelor se situeaza in jurul anului 1930, iar femeile nu si-au pus probleme legate de siguranta folosirii lor, poate tocmai pentru ca a fost o inventie confortabila si binevenita. Insa in ultimii 30 de ani s-a constatat o incredibila crestere a cazurilor de boli considerate altadata rare, precum endometrita, fibromi si chiar cancer, ceea ce a dus la analiza mai atenta a produselor de igiena feminina. La finalul anilor 70 si inceputul anilor 80 a avut loc manifestarea TSS (sindromul socului toxic), cauzat de Staphylococcus aureus, o bacterie ale carei toxine sunt amplificate de anumite fibre sintetice folosite la fabricarea tampoanelor pentru a spori gradul lor de absorbtie. Peste 50 de femei au murit si peste 1.000 au suferit de pe urma TSS.

S-a descoperit ca cele mai nocive tampoane erau cele produse de Procter & Gamble. Desigur, compania nu a luat in seama ani de zile reclamatiile clientiilor. Abia in 1975 a admis ca tampoanele Rely contineau agenti reputati a cauza cancer si ca produsele alterau organismele naturale ce exista in interiorul vaginului. Tampoanele respective au fost retrase din magazine in 1980, dar multe femei sustin ca au lasat in urma histerectomii si infertilitate.

In urma acestei crize, a fost interzisa prin lege folosirea de substante cum ar fi carboxymethylcellulose, vascoza polyacrylate (un derivat al celulozei) si poliesterul in fabricarea tampoanelor. Insa vascoza cleioasa (sper ca am tradus bine) inca mai poate fi folosita, ceea ce, pentru unii observatori, constituie motiv de ingrijorare, pentru ca si aceasta poate amplifica toxinele intr-o anumita masura.

Din ce sunt facute tampoanele?

Cele mai sigure tampoane si care ar reduce riscul TSS la minim sunt cele din bumbac 100%. In prezent, majoritatea tampoanelor sunt fabricate din vascoza, bumbac obisnuit (cultivat prin stropire intensiva cu pesticide) si arome chimice nedivulgate. Mai mult, se practica inalbirea lor cu clor. FDA din SUA (The Food and Drug Administration) insista ca aceste tampoane sunt sigure. Perspectiva TSS nu a disparut insa. Anumite marci americane de tampoane au fost interzise in Japonia, unde guvernul reglementeaza industria mai strict. Motivul oferit? Nivelul bacterian prea ridicat.

Ca o paranteza, in SUA exista cursuri pentru sanatate si igiena feminina, unde are loc o demonstratie simpla in fata clasei: se introduce un tampon nou intr-un pahar cu apa; dupa ce absoarbe apa, se scoate afara si se observa toate fibrele ramase in apa. In realitate, acestea raman si in interiorul vaginului femeilor, desigur.

Ca tot vorbim de recoltele de bumbac obisnuit, peste un bilion de tone de pesticide si erbicide sunt folosite anual pentru a stropi recoltele de bumbac. Reziduurile acestor pesticide pot contamina tampoanele. Multe din aceste pesticide pot dauna sistemului nervos, pot conduce la cancer sau pot genera dereglari hormonale. Desi efectele dereglatorilor hormonali asupra sanatatii feminine nu sunt intelese pe deplin, se stie faptul ca estrogenul insusi poate cauza probleme cand ajunge la anumite nivele. Femeile cu niveluri ridicate de estrogen sau care folosesc medicamentatie ce contine estrogen prezinta un risc mai mare sa faca fibromi sau endometrita. In 1996 un articol din ziarul Science concluziona ca atunci cand chimicalele de genul estrogenului sunt combinate, ele devin mai nocive. De asemenea, in prezent, o mare parte din productia de bumbac din SUA este modificata genetic, ceea ce ridica ingrijorari serioase cu privire la efectele pe termen lung. Prezenta bumbacului alterat genetic in tampoane si bandaje poate creste numarul de bacterii rezistente la antibiotice.

Mai departe, care este riscul prezentat pentru sanatatea feminina de catre dioxina, un compus derivat din procesul de inalbire cu clor folosit pentru a face fibrele tampoanelor sa dobandeasca culoarea alb imaculat? In tampoane au fost descoperite urme de dioxina, care este daunatoare chiar si in cantitati mici (apropo, exact aceeasi problema apare si la scutecele de tip Pampers!). Din moment ce o femeie obisnuita foloseste mai mult de 11.500 tampoane pe parcursul vietii, chiar si urmele mici de dioxina pot fi cantaritoare. Totusi pe ambalajele tampoanelor nu gasim avertismente referitoare la acest fapt.

Ce tampoane este bine sa folosim?

Alternativa la tampoanele si absorbantele conventionale sunt cele din bumbac organic, deci cultivat ecologic, care nu a fost stropit cu pesticide. De asemenea, exista absorbante refolosibile (o idee mai greu de acceptat poate, dar destul de populara in lume), precum si produse menstruale alternative din cauciuc natural.

Sursa: EMagazine
Sursa imaginilor: 1, 2