Sunatoarea

Sunatoarea este nativa din Europa, dar a fost introdusa si in America de Nord unde acoperea vaste terenuri de-a lungul drumurilor. In prezent sunatoarea se gaseste si in Asia, Africa, America de Sud si Australia, aproape “invadand” terenurile. Nu este o planta foarte iubita de fermieri, datorita faptului ca animalele cu piele deschisa care consuma sunatoare dezvolta fotosensibilitate, rezultand adesea in inflamatii si chiar orbire. Acest fapt se datoreaza interactiunii luminii si oxigenului cu pigmentul rosu hypericin gasit in planta. Animalele cu pielea inchisa la culoare nu sunt afectate insa. Datorita acestui efect fotosensibilizant, s-a avut in vedere si varianta eradicarii acestei plante, in pofida beneficiilor sale pe alte planuri.

Adesea recomandata intern ca diuretic, sedativ si remediu pentru dereglarile menstruale, sunatoarea are si aplicatii externe in unguente unde constituie un element de vindecare pentru rani, contuzii si probleme de piele.

Uz intern

Sunatoarea are efect in afectiuni precum insomnia, anxietatea, tulburarile emotionale, stresul, efortul intelectual excesiv. Un simplu ceai de sunatoare poate ajuta in caz de depresie usoara sau neliniste, dar si ca diuretic sau tratament pentru gastrita. Si tinctura de sunatoare se administreaza intern, diluata in putina apa, in stari depresive si nervoase, distrofie neurovegetativa, sindrom psihovegetativ, dischinezie biliara, stimularea functiei hepatice, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatita cronica, colecistita.

Ceea ce trebuie remarcat insa este ca efectul plantei asupra psihicului nu este vizibil in scurt timp, cum se intampla in cazul medicamentatiei, ci abia dupa 2-3 luni de tratament. Totusi, date fiind efectele secundare ale antidepresivelor obisnuite, multe persoane considera ca intervalul mare de timp mentionat merita din plin.

Uz extern

Maceratul de sunatoare in ulei vegetal se foloseste extern pentru tratamentul hemoroizilor si al inflamatiilor. Acesta se prepara simplu, turnand ulei de masline peste un recipient plin de flori de sunatoare proaspat recoltate, pana acestea sunt complet acoperite. Recipientul se acopera cu capac si se mentine la loc insorit timp de doua-trei saptamani, agitandu-se zilnic. In final, se strecoara uleiul si se pastreaza in recipiente din sticla inchisa la culoare, la loc intunecos si racoros.

Este un remediu si pentru arsuri solare (arsuri de gradul I), insa se foloseste seara, pentru a evita efectul fotosensibilizant. Uleiul de sunatoare ajuta in cazul ranilor usoare, lovirilor, entorselor, durerilor musculare.

Tinctura de sunatoare se administreaza extern in caz de gingivite, abcese dentare, rani, arsuri, eczeme, dureri reumatice, hemoroizi.

Nota: acest articol nu se substituie prescriptiilor medicale.

Sursa: Herb Companion

Credit foto: Flickr

Uleiurile esentiale – remedii naturale

• Daca doriti sa folositi uleiurile esentiale pentru baie, trebuie intai sa diluati cele cateva picaturi in lapte, miere sau glicerina vegetala, intrucat uleiurile esentiale nu se dizolva bine direct in apa. Glicerina vegetala se disperseaza in apa, reducand riscul de iritatii ce pot fi produse de picaturile de ulei esential nedizolvat. Asadar, pentru adulti, la o baie se folosesc 6-10 picaturi ulei esential preferat (sau amestec de mai multe uleiuri) diluati in 10 ml glicerina vegetala.
• Pentru masajul aromoterapeutic se folosesc la adulti maxim 3 picaturi de ulei esential la 10 ml ulei de baza (masline, migdale, susan, avocado, macadamia etc.). Pentru persoanele in varsta, proportia este de 1 picatura de ulei eteric la 10 ml ulei de baza.
• O imprejurare in care poate fi folosita inhalarea directa din flacon a uleiului eteric este raul de calatorie. Insa inhalarea directa nu trebuie sa devina un obicei, intrucat esenta pura este foarte puternica.
• Pentru diverse dureri sau afectiuni, uleiurile esentiale pot fi folosite astfel: 3 picaturi ulei esential la 10 ml glicerina vegetala, dupa care se toarna totul intr-un litru de apa si se fac comprese. Pentru migrene si luxatii se foloseste apa rece. Pentru dureri musculare, crampe, probleme de piele – apa calda. Pentru artrita, abcese, furunculi, reumatism – apa fierbinte.

Cand si cum NU se folosesc uleiurile esentiale

• In perioada sarcinii – unele uleiuri esentiale trebuie evitate doar in primele 3 luni de sarcina, altele pe toate durata sarcinii, dar cea mai sigura metoda este sa nu le folositi deloc in acest interval delicat.
• La persoanele suferinde de epilepsie - unele uleiuri esentiale dauneaza persoanelor cu aceasta boala, prin urmare trebuie cerut sfatul unui specialist inainte de intrebuintare.
• Pe cale orala – desi exista controverse pe aceasta tema, majoritatea opiniilor sunt in sensul ca uzul intern al uleiurilor eterice ar trebui evitat.
• Aplicarea directa – fiind foarte puternice, uleiurile eterice pot cauza iritatii serioase, de aceea se folosesc numai diluate.
• La persoanele cu piele foarte sensibila – unii indivizi pot dobandi iritatii ale pielii de la uleiurile esentiale, asa incat, daca va stiti mai sensibili, este recomandat un test pentru a fi siguri: o picatura de ulei esential se dilueaza intr-o lingura de ulei vegetal si se aplica cu degetul o cantitate mica dupa ureche, de exemplu. Se lasa 10 minute si se studiaza reactia pielii dupa 24 ore de la aplicare.
• La plaja – uleiurile esentiale din familia citricelor (portocala, lamaie, bergamot, mandarina) nu se folosesc inainte de expunerea la soare, deoarece cauzeaza fotosensibilitate.
• Tensiune arteriala mare/mica – persoanele cu acest tip de problema este bine sa ceara avizul unui specialist inainte de a utiliza uleiuri esentiale.

Cum se aleg si cum se pastreaza uleiurile esentiale

Uleiul esential nu are textura unui ulei, ci este mai degraba… lichid precum apa. Un ulei aromat ce lasa urme uleioase nu este un ulei esential. Cumparati numai sticlute pe care scrie “ulei esential” sau “ulei eteric”.

Nu cumparati uleiuri eterice ale marcilor care practica acelasi pret pentru toate felurile de ulei esential. Preturile trebuie sa difere in functie de planta din care este obtinut uleiul esential. De exemplu, intre cele mai scumpe se afla uleiul esential de trandafir, santal si iasomie. Intre cele mai ieftine sunt uleiul esential de tea tree, bergamot, lamaie, cimbru, vetiver, pin etc.

Uleiurile esentiale trebuie imbuteliate in sticlute inchise la culoare – albastru sau ambra – si cu capace care se inchid bine. Ele se pastreaza ferit de razele solare, la temperaturi mai mici de 30°C.

Daca uleiul esential cumparat a expirat, il puteti folosi totusi in gospodarie pentru aromatizarea locuintei, in curatenie sau improspatarea rufelor, insa nu va avea efect terapeutic.