Sideris Ecoblog

10 mituri despre cosmeticele organice

Ingrijirea organica, modul de viata bio, green, eco sau cum mai vrem sa il numim, sunt tot mai la moda. Din pacate, nu ar trebui sa fie o moda, o tot spun, ci o grija fireasca fata de sanatatea si tineretea noastra – cum ar trebui sa fie si preocuparea fata de alimentatie.

Am sesizat la cei interesati si care si-au facut un obicei din a se ingriji in mod organic (si foarte bine au facut!) de a nu mai distinge intre mit si realitate. Mai jos urmeaza sa enumar cateva din miturile care mi se par cele mai relevante, in ceea ce priveste cosmeticele organice.

1. Daca pe ambalaj scrie “natural” sau “organic” inseamna ca asa si este

Nu neaparat. Mai ales “natural” nu e un termen de incredere, iar din moment ce producatorii nu au nici o responsabilitate impusa legal vizavi de termenul “natural”, nu se sfiesc sa il adauge pe produse complet sintetice. Pentru a fi siguri ca un produs este natural sau organic, trebuie invatat cum sa citim eticheta.

Degeaba un produs contine un ingredient sau doua provenite din culturi ecologice, daca restul compozitiei e facuta din aditivi chimici. Este o metoda a marilor branduri de a “prinde” un loc pe podium in piata noului curent green ce incepe sa prinda glas in intreaga lume.

2. “Certificat organic” inseamna ca produsul contine numai ingrediente naturale organice

Exista multe tipuri de certificare, unele avand cerinte foarte laxe, certificarea obtinandu-se relativ usor, altele mai exigente, certificand ca organice foarte putine produse. Cateva din aceste organisme sunt Soil Association din UK, Ecocert din Franta, BDIH din Germania, OFC din Australia, USDA din SUA etc. Citeste mai departe »

Ce ingrediente sa evitam la vopseaua de par

Intre produsele de infrumusetare, vopsele de par sunt intre cele mai toxice. In special cele pentru culoarea neagra.

Ingredientele de evitat cand cumparam vopsea de par suna sau au in compozitie cam asa: ammonia, peroxide, benzene si p-phenylenediamine (paraphenylenediamine).

As vrea sa analizam putin p-phenylenediamine – ingredientul are grad de risc 10 (cel mai inalt!) in ghidul Skin Deep. Se gaseste in vopselele Aveda, Wella, L’Oreal, Garnier, Revlon etc. (Aveda este insa mai putin toxica decat celelalte enumerate). Mai ales vopselele negre contin acest compus. E drept ca e singurul compus ce da nuanta neagra…

Alternative?

O solutie pentru evitarea compusilor toxici din vopseaua neagra ar fi poate alegerea unui saten foarte inchis? Sau putem apela la vopselele naturale, precum si la pulberile pure de plante: henna, indigo, cassia, hibiscus, katam.

Sursa imaginii: Flickr

Nota: prezenta ingredientelor discutabile in produsele de ingrijire nu echivaleaza automat cu periculozitatea acestora. Ingredientele luate in discutie sunt controversate, insa nu dovedite cu absoluta siguranta ca fiind toxice sau cancerigene. Alegerea de a folosi produse naturale tine de nivelul de calitate pe care noi il pretindem si de respectul pe care il primim ca si consumatori din partea producatorilor.

Cum recunoaştem un produs cosmetic bio-organic?

Etichetele cu ingrediente ce se pretind “naturale” sau “organice” pot fi înşelătoare!

Adesea vedem pe unele produse scris mare că ar conţine ingrediente “naturale” sau “organice”.

Între exemplele de astfel de ingrediente din cosmetice, să luăm ca exemplificare lanolina (lanolin), care este produsă din grăsimea lânii (ceara ce acoperă lâna naturală a oilor). Ea este folosită în multe tipuri de cosmetice, fiind de obicei trâmbiţat că este naturală, pură. Ceea ce însă nu ni se spune este că oile respective au fost probabil supuse tratamentelor cu pesticide împotriva păduchilor. Aşa că, dacă lanolina nu este purificată, urme din acele pesticide rămân în ea şi se absorb uşor în pielea noastră. Pe etichetele produselor trebuie să scrie că lanolina este purificată (purified lanolin). Numai oile din fermele organice pot oferi lanolină curată.

Adevărul este că nu există nici un fel de autoritate care să reglementeze aceste două concepte, de “natural” şi de “organic”.

Citeste mai departe »