Chiar si unele dinte produsele care se “lauda” a fi organice folosesc conservanti sintetici (in proportii mici, in jur de 2%), tocmai pentru ca acestia sunt mult mai ieftini decat cei naturali. Multi cumparatori sunt castigati de termenul “organic”, de aceea nu mai citesc etichetele. De aici putem fii constienti ca de fapt un produs certificat organic nu este neaparat si un produs 100% natural. O crema formata din 98% ingrediente organice plus un procent mic de apa si conservant benzoat de sodiu (admis de institutiile de certificare organica) poate obtine certificare bio, insa nu poate fi considerata produs 100% natural. In schimb, o crema preparata din unt de shea plus ulei vegetal (desigur, netratate), chiar daca nu este certificata organic, este 100% naturala.

Cativa dintre conservantii nedoriti in cosmetice:

Alcool - cel sintetic este responsabil de inlaturarea uleiurilor naturale ale pielii, fiind agresiv pentru pielea sensibila sau suferinda de rozacee. Sunt preferabile produsele conservate cu alcool din plante (etanol), cetearyl alcool de origine vegetala si uleiuri esentiale. Cetearyl alcohol nu este un alcool in adevaratul sens al cuvantului, nu usuca pielea, ci este mai degraba o ceara emulsifianta facuta dintr-o combinatie de alcooli grasi proveniti din surse vegetale, cum este alcoolul de cocos.

Acid benzoic – chiar daca este permis de unele institutii de certificare bio, unii specialisti il considera un usor iritant pentru piele si contraindicat suferinzilor de eczema.

Benzyl alcohol – de asemenea ingaduit de institutiile de certificare bio pentru ca este componenta naturala a unor uleiuri esentiale, dar considerat de unii ca iritant pentru piele si ochi.

Formaldehida - cunoscut cancerigen si iritant pentru piele.

Lonicera japonica (Japanese Honeysuckle sau Mana Maicii Domnului) – paraben natural considerat de unii specialisti a fi la fel de nociv ca parabenii sintetici.

Parabenii - butyl, ethyl, propyl, isopropyl, methyl, benzyl; specialistii inca dezbat daca acestia cauzeaza sau nu cancer (indeosebi mamar) si perturbari hormonale. Se pare ca ambele teze au fost sustinute cu aceeasi tarie, o concluzie nefiind inca disponibila.

Phenoxyethanol - multe marci de cosmetice “naturale” il intrebuinteaza. Este banuit a irita pielea si interzis chiar in Japonia si unele tari europene. Totusi, sub rezerva acordului expres, pana si Soil Association (una dintre cele mai exigente institutii de certificare bio) il permite in produsele care solicita aceasta certificare.

Benzoatul de sodiu (E211) – in general blamat in industria alimentara, pentru ca favorizeaza aparitia bolii Parkinson. Il regasim chiar si in sucul de aloe vera, in sucurile de fructe organice, in siropurile naturiste etc. Admis de institutiile de certificare bio.

Sorbatul de potasiu (E202) – de obicei in tandem cu benzoatul de sodiu, este regasit in mult produse cosmetice certificate bio, precum si in alimente bio.

Sodium Hydroxymethylglycinate – un inlocuitor pentru parabeni, dar iritant al pielii si se crede ca, odata absorbit in interiorul organismului, se descompune in formaldehida.

Prin urmare, este preferabil a se folosi produse cat mai simpliste, atat in alimentatie, cat si in ingrijire. Eticheta “bio” asigura ingrediente calitative, insa nu inlatura prezenta, fie ea si in proportii minuscule, a unor ingrediente sintetice.

Trebuie spus ca acestea nu sunt antipersiprante, nu blocheaza porii si, deci, nu impiedica transpiratia. Sunt variante doar pentru indepartarea mirosului neplacut, lasand pielea sa respire. Aluminiul este ingredientul din antiperspirante responsabil de blocarea porilor, dar exista si alte substante in deodorantele din comert care sunt… in boxa acuzatilor. Cata vreme disputele de genul “care ingrediente sunt bune si care nu” persista, poate ca este bine sa nu exageram cu folosirea deodorantelor clasice, decat daca ne este absolut imposibil sa le toleram pe cele naturale, fara aluminiu, triclosan, denumiri de compusi care se termina cu -eth sau parabeni.

5. Deodorant spray cu aloe vera

• 1/4 cana de vodka sau alcool etilic (40 grd.)
• 1/4 cana gel natural de aloe vera (preferabil bio, fara conservanti de genul benzoatului de sodiu)
• 1/4 cana apa minerala
• 1 lingurita glicerina vegetala
• 10-15 picaturi ulei esential de grapefruit sau alte citrice.

Se amesteca alcoolul cu gelul de aloe vera, dupa care se adauga apa minerala si glicerina. Ulterior se completeaza cu uleiurile esentiale. Compozitia se pastreaza in recipient de sticla de 100 ml, dotat cu pulverizator si se agita inainte de fiecare folosire. Pentru ca are si alcool in compozitie, acest deodorant este bine sa nu fie aplicat pe pielea proaspat epilata sau exfoliata.

6. Deodorant cu aloe vera pentru deo-roller

• 20 ml apa distilata
• 15 ml gel de aloe vera
• 1 lingura bicarbonat de sodiu
• 1-2% guma xantan din sursa naturala
• 20 picaturi extract din samburi de grapefruit

Se amesteca bine toate ingredientele lichide, dupa care se dizolva guma xantan. La final se adauga si bicarbonatul de sodiu si se omogenizeaza din nou.

7. Deodorant crema cu trandafiri

• 2 linguri ceara de albine
• 2 linguri unt de cacao
• 1 lingura glicerina vegetala
• 1 lingura apa florala de trandafir
• 5-10 picaturi ulei esential de lemn de trandafir

Se topesc pe baie de aburi ceara si untul pana se pot amesteca si intrepatrunde bine, apoi se incorporeaza glicerina si apa florala, iar dupa luarea de pe foc – si uleiul esential. Pentru o consistenta mai solida, mariti cantitatea de ceara de albine folosita.

8. Pudra deodoranta pentru picioare

Cea mai simpla reteta posibila, contine doar 2 ingrediente: bicarbonat de sodiu si ulei esential. La o lingura de bicarbonat se adauga 2 picaturi de ulei esential, preferabil menta, salvie sau tea tree. Se amesteca bine si se pastreaza intr-un recipient curat. Se aplica pe pielea putin umezita in prealabil. Se poate presara si peste noapte in incaltaminte, pentru improspatarea acesteia.

Sursa imaginii: Flickr

1.

2. Nu uitati de Freecycle pt. a dona orice obiecte in stare utilizabila pe care voi nu le folositi; se poate dona absoultamente orice: haine, cd-uri, ghivece, mobila, componente de calculator, bijuterii, perne, covoare etc. etc. – pana si… “puncte Real” am vazut candva.

3. Yves Rocher bio? Am intrat recent intr-un magazin al lor doar ca sa “analizez” etichete si am zarit “vanilie BIO”, scris mare pe flacoane, alaturi de parabeni si alte chimicale. Cu un ingredient bio nu se face… un produs natural. Si chiar daca 90% din ingrediente sunt bio, dar alaturi de ele convietuieste o chimicala de sinteza… nu, multumim. Tot la ei am vazut reclama ca au produse pentru machiaj 100% naturale, insa niciunde nu apar listate ingredientele.

4. Tragic: cum se irosesc cantitati mari de mancare.

5. Balsam de rufe natural: otet din vin, preferabil organic. Puneti o lingura la ciclul de clatire, asa cum procedati cu balsamul obisnuit. Nu mai mult insa, pentru ca hainele sa nu prinda miros de otet. Rufele vor iesi de fiecare data moi si placute la atingere, fara sa cheltuiti in plus pe produse posibil alergene si toxice. O alta metoda ar fi sa folositi bicarbonat de sodiu in loc de otet: un sfert de ceasca la ciclul de spalare.

6. Pentru inviorarea legumelor vestejite, inmuiati-le o ora in apa cu cuburi de gheata si in care ati adaugat otet de mere sau ati stors o lamaie.

7. Pastrati uneltele in nisip ca sa evitati rugina.

Acest articol doreste sa cheme la o atitudine in viata de zi cu zi: sa incercam sa nu mai folosim deloc plastic. Sau mult mai putin decat o facem in prezent, dat fiind ca eliminarea completa a plasticului nu este chiar atat de simpla. Insa putem sa il inlocuim complet in anumite domenii, si nu doar pentru a limita poluarea planetei, cat si pentru sanatatea noastra.

Ideea de baza pentru a ne calauzi este sa nu cumparam si sa nu pastram hrana in ambalaj/recipient de plastic. Aceasta deoarece chimicalele cu care este facut/tratat un ambalaj de plastic pot, in anumite conditii, sa se infiltreze in mancare, fiind suspectate a fi vinovate de dereglari hormonale sau risc de cancer. Fara a intra in panica, studiile foarte clare si incontestabile in acest sens au fost facute pe bieti soareci, nu pe oameni, insa chiar daca noi, adultii, suntem “dresati” treptat spre o viata plina de toxine si chimicale, organismele copiilor mici nu sunt pregatite sa treaca direct din uter la acest stil de viata extrem de nociv. Astfel ca, macar in viata lor, plasticul nu trebuie sa existe (aici ar trebui vorbit si despre eliminarea Pampers-ului si alegerea de scutece textile). Si chiar daca oamenii de stiinta vor da peste ani verdictul ca plasticul este sigur pentru oameni, tot aveti constiinta impacata ca, prin eliminarea folosirii lui, ati contribuit enorm la o planeta mai curata, dat fiind ca plasticul este atat de greu biodegradabil (exceptand unele tipuri, obtinute prin tehnologii moderne).

Despre BPA (Bisphenol A)

Nou-nascutii sunt extrem de expusi contaminarii cu bisphenol A (prescurtat BPA), un estrogen sintetic prezent in multe obiecte din plastic (iata aici detalii), cum sunt: biberoanele din plastic, tuburile de plastic din spitale, catetere, masti respiratorii, etc. BPA perturba funtionarea sistemului endocrin, diminueaza capacitatile mentale si activitatea neurologica. In studiile pe animale a cauzat cancer, infertilitate, obezitate si pubertate precoce. Oamenii de stiinta sunt ingrijorati de rolul BPA in aparitia cancerului de san, deoarece BPA reprezinta o forma sintetica de estrogen, care potenteaza cancerul mamar. Intr-un studiu din 2008 condus de U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), a fost testata urina a 41 copii nascuti prematur si s-a descoperit ca acestia aveau o concentratie de BPA in urina de 8 ori mai mare decat cea medie (la restul populatiei). Pe langa BPA, cercetatorii au descoperit si niveluri crescute de parabeni si alti conservanti, ftalati etc. proveniti din produse farmaceutice si cosmetice pentru bebelusi; aceste substante, ca si BPA, sunt cunoscuti perturbatori ai hormonilor. Totusi, cea mai periculoasa modalitate de contaminare cu BPA sunt tuburile si sondele folosite pe scara larga in spitale, care transporta BPA direct in sange.

Studiile nu au relevat probleme evidente de sanatate suferite de copiii expusi la niveluri mari de BPA, insa oamenii de stiinta avertizeaza ca bebelusii sunt expusi la niveluri mai crescute de substante toxice decat restul populatiei, in momentul critic in dezvoltarea lor. Expunerile petrecute la inceputul vietii (indeosebi la copiii nascuti prematur, care nici nu sunt dezvoltati suficient) prezinta riscuri pentru consecinte nefaste in sanatatea lor pe parcursul intregii vieti. Un alt studiu efectuat de cercetatori canadieni tot in 2008 a relevat ca un nou-nascut expus la o cantitate de BPA prezinta in sange de 11 ori mai multa cantitate din aceasta chimicala comparativ cu un adult expus la fel. Motivul: organismul slab al copiilor nu este atat de capabil sa elimine chimicalele si sa se detoxifice, astfel ca BPA ramane mai mult timp in sange. Pana sa ajunga la 3 luni, bebelusii mai elimina insa din toxicitate, ajungand sa aiba doar un nivel dublu fata de adultii cu acelasi tip de expunere. Totusi, este periculoasa expunerea la BPA prin hrana din recipiente de plastic si biberoane.

BPA se foloseste si in plombele dentare, deci intrebati-va dentistul ce contin plombele pe care doreste sa vi le aplice. Exista si fara BPA, cel putin asa reiese din sursele de informare de pe internet.

Tipurile de plastic care trebuie evitate

Trebuie evitate urmatoarele tipuri de plastic:

plasticul de tip PVC (tip 3); PVC contine ftalati, care interfereaza in dezvoltarea hormonilor. Mai mult, in procesul de productie, dar si in contact cu surse de caldura, PVC emite dioxina, un cunoscut cancerigen. In mod normal, cele mai multe firme producatoare de recipiente de mancare din PVC s-au reorientat spre plasticul nr. 4 sau 5 (eu am intalnit mai des nr. 5), insa atentie la produsele foarte ieftine! Atentie si la carnea ambalata in plastic, alegeti produsul cu data de ambalare cea mai recenta, deoarece unele tipuri de folii din plastic emit dioxina. PVC se mai gaseste in perdelele de dus, jucarii, sticle de ulei vegetal (alegeti tipul 1 – PET sau PETE), ambalaje de cosmetice, materiale medicale: manusi chirurgicale, tuburi, catetere, pungi pentru sange, masti de oxigen etc.

plasticul de tip polistiren, prescurtat PS (tip 6); acesta se intalneste mai ales la tavitele de carne din supermarket, boluri si tacamuri opace de unica folosinta de la fast-food sau supermarket. Deja suna familiar, nu?

plasticul de tip policarbonat, prescurtat PC (tip 7); BPA se foloseste in fabricarea policarbonatului, pe care il gasiti la unele farfurii, cani, dar si biberoane si tetine (cele transparente!) Incalzirea sau, mai rau, fierberea recipientelor marcate cu cifra 7 pe dos este extrem de nociva, favorizand scurgerea BPA in hrana din recipient. De aceea este preferabil, chiar cu riscul spargerilor, sa folosim biberoane de sticla si cani, boluri sau farfurii de ceramica. Policarbonatul se foloseste si in captusirea conservelor din metal pentru alimente si poate contamina continutul, mai ales in cazul mancarurilor acide (sosuri de tomate, de exemplu). De aceea, daca achizitionati hrana conservata, uitati-va dupa borcane din sticla. Policarbonatul se mai gaseste in aparatele de cafea, blendere (din pacate), ochelari, laptop-uri, electronice, CD-uri, DVD-uri, plombe dentare, textile, tacamuri de unica folosinta transparente, bidoane de apa de la firmele ce aprovizioneaza firmele cu apa potabila etc.

Tipuri de plastic inofensiv (relativ)

PETE sau PET (tip 1) – binecunoscutul material al sticlelor de apa, suc, ulei, al cutiutelor si sticlutelor de cosmetice (de exemplu cele marca Mayam) etc. Din pacate, nu este sanatoasa folosirea repetata a PET-urilor. Am aflat asta in tentativa mea de a renunta la apa imbuteliata si a ma aproviziona de la un izvor din apropiere, dar se pare ca nu voi mai folosi sticle de plastic, ci din inox… asta daca voi gasi. Refolosirea duce la scurgerea de chimicale inauntrul sticlei, din pacate.

HDPE sau polietilena de mare densitate (tip 2) – nu l-am prea intalnit in viata de zi cu zi, insa va pot spune ca este cel folosit la canistrele de lapte din filmele americane.

LDPE sau polietilena de mica densitate (tip 4) – l-am intalnit la ambalajele unor cosmetice, cum sunt cele ambalate in recipient de tip tub (pasta de dinti, demachiante, creme).

PP sau polipropilena (tip 5) – folosita la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie pentru baut, unele cutii de iaurt, cosmetice si chiar biberoane; daca tineti neaparat sa folositi biberoane de plastic pentru bebelus, plasticul nr. 5 este cel recomandat.

Cateva reguli pentru a minimiza/elimina nocivitatea plasticului

In ce conditii se scurg in hrana si bautura chimicalele din recipientele de plastic (pungi, folii, caserole, cutii, sticle etc.)? Caldura mare, detergenti puternici, folosire repetata.

Asadar:

• Cititi eticheta de pe ambalaj, nu doar cu referire la ingredientele continutului, ci si cu privire la tipul de plastic folosit la ambalare. Personal, evit sa cumpar orice aliment pe ambalajul caruia nu scrie din ce tip de plastic este. In mod normal, tipul de plastic este reprezentat printr-un numar aflat in interiorul unui triunghi. Evitati plasticul de tip 3, 6 si 7, precum si producatorii care tin ascuns materialul folosit.
• Nu lasati la soare sau in congelator lichidele imbuteliate in plastic. Temperaturile extreme duc la eliminarea de dioxina in lichidul continut. Nu consumati apa sau sucul din sticlele “uitate” desfacute mai mult timp.
• Nu incalziti in microunde mancarea ce se afla in recipiente de plastic.
• Transferati mancarea cumparata in ambalaj din plastic in pungi de hartie, recipiente de ceramica sau sticla pentru pastrare. Daca ati cumparat, de exemplu, branza ambalata in plastic, acasa transferati-o intr-un recipient ceramic, indepartand marginile care au fost in contact cu ambalajul.
• Nu spalati la masina de spalat vase recipientele din plastic; folositi spalarea manuala cu apa calduta si detergent delicat.
• Cumparati in vrac, ca sa evitati excesul de ambalare in plastic si ca sa economisiti bani.
• Cand cumparati hrana conservata, alegeti-o pe cea la borcan, nu la conserva de metal.
• Evitati bauturile la doze de aluminiu – in majoritatea bauturilor la doza testate recent in Canada s-au gasit concentratii de BPA, mai ales in bauturile energizante.
• Nu folositi de prea multe ori recipiente din plastic. La orice semn de degradare, crapare, invechire – aruncati-le (in tomberoane speciale pentru reciclare).
• Hraniti bebelusii din recipiente de portelan, ceramica sau sticla… este adevarat, se sparg usor; o alta solutie pentru “varsta aruncarilor pe jos” ar fi inoxul.
• Ca sa evitati ftalatii, plumbul si BPA din jucariile de plastic, incercati sa cumparati jucarii din materiale textile, carton sau lemn.
• La restaurant sau terasa, cereti expres sa nu vi se aduca pai impreuna cu bautura comandata.

Unele dintre aceste reguli sunt greu de aplicat, insa nu imposibil.

In final… o dilema personala: cum poate fi pastrat laptele de mama (sau legumele, carnea etc.) in congelator altfel decat in pungute de plastic?

Surse: Lifeless Plastic, Washington Post, Care2, Eco Child's Play.

Sursele imaginilor: 1, 2.

Bineinteles ca orice produs cosmetic, organic sau nu, in cele din urma ajunge sa fie contaminat cu ciuperci, bacterii, mucegaiuri si alte “chestii” ce “inoata” in creme si sampoane. Si pe care nu le vrem in produsele favorite. In ultimii ani, cei mai utilizati conservanti au fost parabenii (metilparaben, etilparaben, propilparaben, butilparaben, isobutilparaben etc.). Unele studii au adus concluzii alarmante legate de acesti compusi, si anume ca ar cauza modificari ale nivelului de estrogeni, precum si ca ar contribui la cancerul mamar. Si chiar daca aceste concluzii punctuale ar ajunge sa fie rasturnate, totusi este de bun simt ca ani la randul de “cufundare” in chimicale nu pot fi buni pentru sanatatea noastra.

De aceea, conservantii naturali sunt necesari in cazul anumitor produse. Acestia exista, sunt folositi de companiile de cosmetice organice, naturale. Uneori vom gasi denumiri care pot parea non-naturale, insa care sunt totusi inofensive si conserva si produsul in timp. Si componentele naturale ale uleiurilor esentiale actioneaza ca si conservanti, de exemplu benzyl alcohol, limonene sau benzyl benzoate, de aceea aceste uleiuri pot fi folosite ca si conservanti mai ales pentru pentru produsele fara apa. Bineinteles, unele persoane pot fi alergice si la uleiurile esentiale…

Spre deosebire de produsele conventionale, cele naturale nu au o viata de raft atat de lunga. Maximul pe care l-am remarcat pe o eticheta este de 3 ani – 3 ani si ceva – pentru un produs neinceput (de exemplu, la Balm Balm, 100% organice). Odata deschis, el trebuie folosit in 6 luni sau ceva mai mult, pana la 12 luni, dar oricum nu trebuie “uitat” de el. Cosmeticele bio se pastreaza inchise cu capacul, ferite de lumina puternica si caldura mare. Nu este nevoie sa fie tinute in frigider, dar desigur ca vara putem face acest lucru, benefic si pentru ten: aplicarea unui tonic sau a unei creme reci ajuta la diminuarea cearcanelor si previne imbatranirea pielii. Mai poate fi spus ca, dupa perioada de expirare declarata pe recipient, cosmeticele bio se pot folosi atata timp cat miros sanatos, cu mentiunea ca proprietatile le sunt diminuate.

Produsele pastrate pe marginea cadei de baie – sampoane, geluri de dus – este imposibil sa fie ferite de umezeala, insa putem sa le mentinem inchise, pentru a preveni patrunderea microbilor.

In sfarsit, cum stim cand un produs este stricat? Mirosul este primul indiciu: daca un produs miroase diferit (neplacut) fata de mirosul sau initial, probabil este cazul sa renuntam la el. Un alt indiciu este schimbarea culorii produsului de-a lungul folosirii. De retinut ca este vorba despre schimbarea culorii in timpul in care a fost deschis, si nu la inceput, deoarece diferitele loturi de cosmetice organice, mai ales cele fabricate manual, pot avea culori diferite fata de cele pe care le-ati cumparat anterior, in functie de anotimpul recoltarii si potenta plantelor din care sunt alcatuite. Va puteti ghida, in aprecierea prospetimii unui produs cosmetic, si dupa schimbarile in textura lui, tot pe parcursul folosintei.

UPDATE: Daca folositi creme organice, nu fiti surprinsi daca, la temperaturi mari, consistenta lor devine mai lichida, iar in timpul anotimpului rece – mai solida. Acest lucru este firesc, inerent produselor naturale. Puteti introduce cremele lichefiate in frigider pentru cateva ore, ca sa rezolvati “problema”.

Cremele naturale care protejeaza impotriva (sau si impotriva) razelor solare sunt realizate cu oxid de zinc sau dioxid de titaniu. Acestea actioneaza ca o bariera, astfel ca nu se absorb bine in piele si adesea lasa urme albe pe suprafata pielii. Pentru a elimina problema urmelor albe pe piele, multi producatori “maruntesc” mineralele in nanoparticule. Aparent, acest lucru este o mare realizare, insa aceste particule minuscule se absorb prin piele in organism, ceea ce cauzeaza unele probleme de sanatate pe termen lung. Si, din moment ce mentionarea nanoparticulelor pe etichete nu este obligatorie prin lege, nu avem cum sti exact care brand-uri folosesc aceasta tehnologie…

Prin urmare, care e metoda cea mai buna sa ne protejam vara pielea de razele solare? Imi mentin convingerea ca cea mai buna metoda este sa evitam cu inversunare expunerea la soare intre orele 11.00 si 17.00 (stiu ca am marit intervalul, dar mi se pare mai sigur asa) sau sa investim intr-o palarioara de soare cu boruri largi (aici intervenind problema daca se asorteaza la tinuta, daca o suportam etc.). Iar atunci cand facem plaja, putem folosi cateva uleiuri si unturi naturale, precum si combinatii intre acestea: unturi de shea, cacao si mango, uleiuri de avocado, cocos, susan, samburi de caise. Un alt ingredient in produsele homemade pentru plaja este gelul de aloe vera.

Nota: prezenta ingredientelor discutabile in produsele de ingrijire nu echivaleaza automat cu periculozitatea acestora. Ingredientele luate in discutie sunt controversate, insa nu dovedite cu absoluta siguranta ca fiind toxice sau cancerigene. Alegerea de a folosi produse naturale tine de nivelul de calitate pe care noi il pretindem si de respectul pe care il primim ca si consumatori din partea producatorilor.

Nu acuz, adevarul este ca lumea nu este informata. Parintii afla “ce sa cumpere” de la alti parinti si mai ales de la televizor si din reviste. Care primesc bani pentru a face reclama la anumite produse si nu au nici interesul, nici obligatia morala de a cerceta ceea ce promoveaza. Asa ca parintii sunt pe degeaba bine intentionati si doritori sa ofere copiilor lor tot ce este mai bun si “ceea ce ei nu au avut”. Cel mai adesea ei cad in capcana “marcii”, fara a incerca sa inteleaga ce efect au anumite mancaruri sau cosmetice asupra sanatatii copiilor lor.

Acest articol nu vrea sa “dea lectii” sau sa “educe”, ci sa ridice niste semne de intrebare, la care, desigur, astept opiniile voastre. Prin urmare, daca deja aveti un copil (sau mai multi), va rog sa impartasiti constatarile voastre legate de “trusoul” bebelusului. Ce a fost cu adevarat necesar si ce s-a dovedit totalmente inutil?

1. considerati scutecele refolosibile. Pampers-urile contin plastic (sursa de chimicale el insusi), vascoza, parfumuri sintetice si sunt inalbite cu clor, ceea ce irita si dauneaza copilului. Mai mult, scutecele de unica folosinta de pe piata nu sunt biodegradabile, iar folosirea lor genereaza cantitati enorme de deseuri. Desigur, daca nu doriti sa respalati scutecele textile, puteti alege scutece de unica folosinta, dar biodegradabile, care se gasesc in unele magazine bio. Pentru nepotelul meu am comandat de pe net scutece refolosibile din bumbac organic, care se folosesc cu o folie protectoare biodegradabila pentru a nu se murdari prea des. Investitia este mai mare la inceput, dar se amortizeaza destul de curand si scutecele din material textil elimina macar partial riscul iritatiilor.

Desi conceptul de scutece lavabile pare chinuitor si depasit, acum exista scutece pantalonas extrem de usor de folosit. Cum spuneam, li se poate adauga in interior hartie absorbanta sau alt fel de “tampon” textil (chiar facut de voi insiva, de ce nu), care usureaza enorm spalarea scutecului. Am cercetat putin oferta si exista chiar scutece textile ajustabile.

Desigur, veti spune ca prin spalare consumi mai multa energie electrica si detergenti, dar poti economisi energie in multe alte feluri, iar detergenti sa folosesti ecologici (personal, pentru nimic in lume nu m-as intoarce la detergentii obisnuiti, mai ales acum cand stiu ce contin si ce poluanti sunt pentru ape – iar unii, alergici pentru mine, cel putin).

Mai ramane problema primelor zile de viata ale copilului in maternitate, cand probabil veti prefera sa cumparati un pachet de Pampers pentru asistente, care desigur nu vor agrea ideea de scutec textil. Aici depinde de preferinta fiecarei mamici in parte si, pana nu ajung eu in aceasta postura, nu emit nici o parere despre ce ar trebui facut. Desigur, pentru acele zile se pot folosi scutece biodegradabile, chiar daca sunt de unica folosinta.

Tot la acest capitol, va puteti gandi sa achizitionati servetele umede organice, fara parabeni si propylene glycol. Sau, daca urmeaza sa stati acasa, optati pentru varianta mult mai evidenta a spalarii cu apa si sapun natural. Copilasul nu este o povara, ci o bucurie, iar un mic efort ca acesta nu cred ca poate fi considerat o corvoada.

2. probabil va ganditi sa decorati camera copilului pentru a fi speciala. Desigur, el nu va observa/aprecia acest lucru probabil niciodata (sau cel mai devreme in timpul pubertatii, cand oricum si-o va decora cum va vrea el – aici folosesc exemplul personal), iar “camera copilului” este la o adica redecorata pentru noi insine, dupa cum spunea o prietena. Tind sa fiu de acord.

Alegeti o mobila de lemn, simpla, saltele si asternuturi pe cat posibil realizate din materiale naturale, fara chimicale aditionale. Daca va ganditi sa zugraviti camera, planificati acest lucru cu cateva luni bune inainte nasterii copilului. Este contraindicat pentru gravide sa inspire aerul din camera proaspat zugravita, datorita plumbului si compusilor organici volatili nocivi emanati de vopseaua proaspata – cum sunt benzenul, stirenul, formaldehida. In orice caz, aerisiti extrem de bine incaperea cateva zile bune. Sau optati pentru vopsele ecologice, acrilice, pe baza de apa.

3. considerati sa “investiti” in solutii blande si ecologice pentru curatat parchetul sau covorul. Datorita fibrelor, covorul absoarbe si retine chimicalele din solutiile toxice de curatare, or copiii mici, odata ce incep sa mearga in patru labe, sunt nedezlipiti de covor. Puteti avea in vedere curatarea cu o solutie din apa cu otet sau cu bicarbonat de sodiu.

Pentru improspatarea aerului, alegeti cel mai simplu remediu: aerisirea. Multe produse odorizante din comert fac mai mult rau decat bine, oferind intregii familii si mai multe chimicale de inhalat (de parca nu ar fi destule cele pe care le inhalam in viata de zi cu zi oricum). Tuturor ne place sa avem un camin frumos mirositor, dar cred ca nu cu pretul sanatatii.

4. nu toate jucariile sunt bune. Desigur ca va ganditi sa umpleti camera bebelusului cu jucarii. Desi, tot vorba aceleiasi prietene, copiii pun mana pe o banala sticla de plastic sau pe o carte la intamplare si aceea pentru ei constituie cea mai interesanta jucarie, ignorand total jucariile colorate si scumpe pe care le primeste de la parinti si prieteni ai parintilor.

(Ca o paranteza, jucariile sunt de fapt primite de catre parinti, nu de catre copii, iar cine le daruieste o face avandu-i in considerare pe parinti, nu-i asa? – poate am atins un teren sensibil, dar asta observ in jur: daca esti sef sau oricum instarit, copilul tau primeste cadouri “de marca”, in timp ce daca esti om de rand, copilul tau primeste ceva mai banal si ieftin. Oamenii nu daruiesc cui are nevoie, ci cui are deja mai mult decat are nevoie. Clasic.)

Mai mult, adesea jucariile prezinta riscuri pentru copii, provenite din compozitia lor de plastic cu ftalati, coloranti, plumb etc. Evitati etichetele “made in Chnia”. Ideal ar fi sa alegeti jucarii din material textil, lemn, carton sau cauciuc, si nu din plastic. Acum imi amintesc de un baietel pe care l-am vazut cu parintii la restaurant si care se juca cu un monstru verde de jucarie, care “semnaliza” cu niste ochi albastri glaciali, ca un laser, tot la 2 secunde si mai si scotea un sunet care deranja tot localul… Mi se par mult mai educative cartuliile pentru copii, cu diverse bucatele inlocuibile sau jocuriile de tip “lego”. Sau fetite cu papusi gen Barbie, cu bust urias, tanga si sclipici aplicat pe corp, care le fac sa se simta complexate si uratele inca de la varste fragede.

5. ganditi-va bine la ce obiecte cumparati pentru bebelusi si nu irositi bani si spatiu pentru lucrurile inutile si pe care nu le veti folosi.

Vanita pentru baia bebelusului sau chiar caruciorul pot fi total inutile, de exemplu.

Pentru baie, puteti folosi la fel de bine un lighean (bebelusul aluneca si in vanita speciala si trebuie atentie oricum), iar pentru purtarea copilului este mult mai practic si afectuos slingul. Legat de transportul bebelusului in masina, am vazut pe niste site-uri straine scaunele de masina reglabile, care pot fi folosite atat ca si cosulet pentru cand copilul este foarte mic, cat si pentru fixarea lui in masina cand este mai mare. Nu stiu daca la noi exista asa ceva, dar daca exista, acel cosulet folosibil doar cateva luni este chiar inutil.

Evitati farfurioarele si biberoanele din plastic. La o adica, este indiferent daca puneti mancarea bebelusului intr-o farfurie obisnuita de ceramica sau intr-una minuscula din plastic. El va manca la fel, fara sa aprecieze ca are sau nu propria farfurie pe “masura” lui.

Si lista ar putea continua… Exista mult mai multe lucruri inutile pentru bebelusi, pe care insa societatea ne impune sa le cumparam daca vrem sa fim considerati “parinti buni”. Chiar doresc sa scriu un articol cu o selectie de obiecte de care nu avem cu adevarat nevoie pentru copil. Asta pentru ca multi oameni “imbratiseaza” expresia Nu imi permit (inca) un copil. As vrea nu sa creez iluzii roz, ci sa nuantez putin aceasta conceptie, caci de fapt isi permit un copil mult mai multi oameni decat am putea banui. Si, desigur, astept sugestiile voastre.

Fetele in perioada pubertatii sunt expuse la chimicale ce perturba hormonii, tocmai in perioada in care sistemul reproducator este in plina dezvoltare. Acestea se gasesc in lotiuni de fata si corp, in parfumuri, sampoane, rujuri… pe scurt, in toate produsele pe care le foloseste orice tanara.

In principal, substantele ce afecteaza echilibrul hormonal al organismului uman sunt: ftalatii, triclosanul, parabenii. Aceste substante actioneaza si ca potentatori ai riscului de cancer. Iar in perioadele copilariei si pubertatii, organismul este mai vulnerabil si deci mai expus efectelor nocive ale chimicalelor, ducand la posibile manifestari de boala mai tarziu in viata.

In anul 2004, cercetatorii din Marea Britanie si SUA au descoperit la femeile cu cancer la san, in mostrele de tesut prelevate din zona bolnava, concentratii mari de parabeni, proveniti in special din deodorante. Insa aproape toate produsele pe care le gasim in magazine contin parabeni.

Ce putem face

Este important si sa incercam sa intarziem pe cat posibil folosirea de catre fetitele noastre a unor cosmetice “feminine” precum rujul, parfumul, lacul de unghii. Cu cat folosesc mai tarziu si mai rar cosmetice cu chimicale, cu atat mai sanatoase vor fi in viata.

Alternativa ar fi cosmeticele organice, pe care le gasiti in magazine specializate bio.

Asadar, mare atentie la produsele pe care le cumparam copiilor nostri. Nu va incredeti in afirmatii precum: “dermatologic testat” sau “oftalmologic testat” sau “natural”. Cel mai sigur procedeu este sa retineti macar o parte din lista de ingrediente interzise in cosmetice si citirea etichetei cand faceti cumparaturi. De asemenea, este indicata folosirea a cat mai putine produse – doar strictul necesar.

Sursa imaginii: Flickr