Sideris Ecoblog

Remediu natural pentru depresie si anxietate – Sunatoarea

Sunatoarea (Hypericum perforatum in latina si St. John’s wort in engleza), este o planta cu multe beneficii. Numele englezesc vine de la numele Sfantului Ioan Botezatorul, intrucat primii crestini considerau ca florile elibereaza seva lor rosiatica in 29 august, data ce marcheaza taierea capului acestui sfant.

Sunatoarea este nativa din Europa, dar a fost introdusa si in America de Nord unde acoperea vaste terenuri de-a lungul drumurilor. In prezent sunatoarea se gaseste si in Asia, Africa, America de Sud si Australia, aproape “invadand” terenurile. Nu este o planta foarte iubita de fermieri, datorita faptului ca animalele cu piele deschisa care consuma sunatoare dezvolta fotosensibilitate, rezultand adesea in inflamatii si chiar orbire. Acest fapt se datoreaza interactiunii luminii si oxigenului cu pigmentul rosu hypericin gasit in planta. Animalele cu pielea inchisa la culoare nu sunt afectate insa. Datorita acestui efect fotosensibilizant, s-a avut in vedere si varianta eradicarii acestei plante, in pofida beneficiilor sale pe alte planuri.

Adesea recomandata intern ca diuretic, sedativ si remediu pentru dereglarile menstruale, sunatoarea are si aplicatii externe in unguente unde constituie un element de vindecare pentru rani, contuzii si probleme de piele. Citeste mai departe »

Uleiuri purtatoare

Uleiurile vegetale pure pot fi folosite ca atare sau ca baza pentru diluarea diverselor uleiuri esentiale. Pe langa uleiurile pure, mai exista si varianta de macerate uleioase, cum sunt cele de galbenele, sunatoare, arnica, flori de smochin; acestea se obtin prin macerarea florilor, de obicei in ulei de masline, de floarea soarelui sau de soia.

In alegerea uleiului purtator potrivit, trebuie avute in vedere urmatoarele:

Textura uleiului

Aceasta variaza, putandu-ne gasi in fata unui ulei foarte lejer si usor absorbit in piele sau, dimpotriva, dens si gras. In creme si lotiuni preparate acasa, se poate folosi orice ulei vegetal, in functie de senzatia pe care dorim sa o creeze pielii, in timp ce in balsamuri corporale si unguente se folosesc in special uleiurile “grele” (ricin, jojoba, susan). Pentru retete de exfoliante corporale sunt de preferat uleiurile de textura usoara (camelie, rosa mosqueta, macadamia, cocos, migdale dulci, samburi de caise) sau medie (nuca, arahide, avocado, masline).

Prospetimea uleiului

Uleiul nu este, spre deosebire de apa, un mediu propice pentru inmultirea bacteriilor, insa prezinta dezavantajul ca poate rancezi in timp. Daca un ulei vegetal prezinta un miros puternic, amarui, diferit de cel obisnuit pentru respectivul tip de ulei, probabil ca a rancezit.

Ambalare si pastrare

In timp ce uleiurile esentiale trebuie intotdeauna imbuteliate si pastrate in recipiente de sticla inchisa la culoare, acest lucru nu este obligatoriu pentru uleiurile purtatoare. Adesea le gasim imbuteliate in plastic (PET sau HDPE), ceea ce nu inseamna ca uleiul este inferior. Mai ales daca il folosim in scurt timp dupa cumparare. In cazul in care dorim sa pastram un ulei cat mai mult timp, este recomandabil sa nu lasam capacul deschis si sa pastram recipientul la loc racoros, ferit de lumina. Nu este nevoie sa il tinem la frigider insa. Eventual, il putem transfera intr-un recipient din sticla, adaugand putina vitamina E (pana la 1%) pentru o mai buna conservare. Uleiurile cu continut inalt de grasimi saturate, cum este cel de cocos, au viata de raft mai lunga fata de alte uleiuri. Citeste mai departe »