1. Se va evita curatarea excesiva a tenului cu produse cosmetice puternice.

2. Dieta trebuie regandita, astfel incat sa se elimine treptat din alimentatie lactatele, zaharul rafinat, alimentele procesate. Un regim preponderent vegetarian, cu multe cruditati (peste 50%), este de folos in curatirea organismului.

3. Se poate apela la suplimente alimentare, cele mai eficiente fiind zincul, omega 3, vitamina A.

4. Saptamanal se va apela la abur facial. In cazul tenurilor foarte grase, se poate face aburizare si de doua ori pe saptamana. Se prepara o infuzie de plante (musetel pentru tenul sensibil, menta pentru tenul foarte gras etc.) si se sta deasupra vasului cu capul acoperit de un prosop, timp de 10-15 minute.

5. Tot o data pe saptamana se va face o masca faciala cu argila. Alte ingrediente naturale cu efect ajutator in mastile antiacneice: oxid de zinc, vitamina C, acid hialuronic, alantoina, ulei de seminte de catina, pudra de aloe vera, vitamina A, faina de ovaz, faina de orez, extract de ceai verde, acid salicilic, zeama de castravete, zeama de varza, uleiuri esentiale de tea tree, dafin, manuka, cistus, lavanda. Si sapunul de Alep poate fi aplicat sub forma de masca faciala, lasat sa actioneze 10 minute.

6. Pentru tenuri acneice deshidratate se poate aplica un ulei facial format dintr-o combinatie de ulei de jojoba (40 ml), ulei de neem (10 ml) si ulei de seminte de catina (2 ml).

7. Pentru tonifierea tenului acneic, sunt indicate apele florale de cistus ladanifer sau hamamelis, precum si apa termala.

8. Pentru hranirea tenului acneic, se poate apela fie la gel de aloe vera pur (sau combinat cu vitamina C ori acid hialuronic), fie la creme/uleiuri usoare, non-comedogenice.

Cateva produse naturale eficiente pentru tenul cu acnee:

• sapun cu galbenele sau sapun cu fulgi de ovaz
• spuma demachianta cu alge si lavanda
• spuma demachianta cu alge si eucalipt
• demachiant pentru ten gras si acneic
• masca purifianta
• crema de tratament acnee
• lotiune pentru acnee
• produse de machiaj mineral, pe baza de oxid de zinc si dioxid de titan.

Si, pentru a fi in tema cu vacanta si cu soarele, iata o reteta de crema pentru plaja, proaspat preparata:

• 100 gr unt de cacao
• cca. 10 ml ulei de catina
• 5 ml ulei de neem
• 15 picaturi ulei esential de seminte de morcovi

Untul de cacao se topeste pe baie de abur intr-un pahar termorezistent. Nu trebuie tinut pe foc pana se topeste integral, ci doar 1-2 minute, iar apoi il putem lua de pe foc si sa il lasam sa se topeasca de la sine. Se adauga celelalte ingrediente, se toarna in recipient dezinfectat si se lasa sa se raceasca. “Crema” se va intari bine, datorita untului de cacao, iar culoarea este portocaliu intens datorita uleiului de catina. Aroma este una de morcovi, destul de cruda. Pastrati-o pe cat posibil la umbra sau in geanta de plaja inainte si dupa folosire.

La plaja se mai poate folosi unt de avocado, macadamia, mango, shea, cacao, individual sau in diverse combinatii intre ele sau cu uleiuri vegetale. In functie de preferintele pentru consistenta cremei si de textura fiecarui ingredient in parte, se pot folosi concentratii de 50% unt si 50% ulei, dar mai putem adauga ulei daca crema iese prea tare, sau unt daca iese prea lichida. Adaugirile se fac tot dupa o prealabila incalzire pe baie de aburi.

Daca preferati un ulei natural de plaja in loc de crema, exista varianta uleiului de susan sau a uleiului de avocado, carora le putem adauga ulei de morcovi sau ulei de catina.

Nota: Atentie, nu va expuneti la soare in intervalul 12-16.00, produsele naturale nu pot fi asemuite celor din comert din punctul de vedere al protectiei solare oferite.

Credit foto: Flickr

Ingrediente:

• cca. 3,5 litri apa
• 2 linguri ulei de neem
• 1/2 lingurita ulei esential de rozmarin
• 1/2 lingurita ulei esential de lavanda
• optional, 2 linguri detergent lichid organic pentru vase.

Se amesteca totul si se pastreaza intr-un recipient cu care se poate pulveriza. Daca aveti doar recipiente mai mici, diminuati cantitatile din reteta.  Se pulverizeaza solutia pe toata planta, agitand din cand in cand recipientul pentru ca uleiurile si apa sa nu se separe.

Uleiul de Neem este unul dintre cele mai eficiente produse pentru ciuperci, infectii, dermatite, asa incat o masca din ulei aplicata pe scalp inainte cu aproximativ o ora de spalare poate sa ajute mult la problemele de scalp. Uleiul de Neem are un miros specific, catalogat drept foarte neplacut de catre multe persoane. Totusi, puteti sa il folositi in combinatie cu uleiul de cocos sau cel de argan pentru aceasta masca sau sa ii adaugati 2-3 picaturi de uleiuri esentiale. Cele mai potrivite uleiuri esentiale pentru par sunt: oregano, cedru, rozmarin, tea tree, lavanda, patchouli, dar si altele, in functie de gusturi.

Se maseaza pielea capului cu o cantitate mica de amestec de uleiuri, se lasa sa actioneze in jur de o ora sau cat avem timp, dupa care se spala parul cu sampon bland si se clateste foarte bine. Se repeta procedeul de 2 ori pe saptamana.

Cea mai simpla metoda este folosirea unei linguri de glucozida de cocos, pe care o diluam cu 4-5 linguri de apa sau ceai de plante, iar ulterior adaugam 3-5 picaturi de ulei esential. Rozmarin, pentru combaterea caderii parului, tea tree/oregano pentru efect antibacterian si antimatreata, lamaie/grapefruit/lavanda pentru par gras, santal/ylang ylang pentru par uscat etc. Daca nu dorim folosirea de ulei esential, acesta se poate inlocui cu extract de samburi de grapefruit.

Dupa dorinte, se poate adauga in “sampon” ulei de neem sau de ricin, cateva picaturi doar.

Ce am inceput sa folosesc in ultimul timp pentru prepararea samponului:

• o lingura glucozida de cocos,
• cateva linguri apa/apa florala,
• un strop ulei de neem,
• 5 picaturi ulei esential de rozmarin
• 2 lingurite pulberi pentru ingrijirea parului (fie Amla, fie Shikakai, fie combinatie de Amla, Shikakai, Multani Mitti).

Se aplica pe parul umed, se maseaza putin, se lasa sa actioneze intre 5-30 minute – in functie de timpul disponibil -, dupa care se clateste bine.

In alegerea uleiului purtator potrivit, trebuie avute in vedere urmatoarele:

Textura uleiului

Aceasta variaza, putandu-ne gasi in fata unui ulei foarte lejer si usor absorbit in piele sau, dimpotriva, dens si gras. In creme si lotiuni preparate acasa, se poate folosi orice ulei vegetal, in functie de senzatia pe care dorim sa o creeze pielii, in timp ce in balsamuri corporale si unguente se folosesc in special uleiurile “grele” (ricin, jojoba, susan). Pentru retete de exfoliante corporale sunt de preferat uleiurile de textura usoara (camelie, rosa mosqueta, macadamia, cocos, migdale dulci, samburi de caise) sau medie (nuca, arahide, avocado, masline).

Prospetimea uleiului

Uleiul nu este, spre deosebire de apa, un mediu propice pentru inmultirea bacteriilor, insa prezinta dezavantajul ca poate rancezi in timp. Daca un ulei vegetal prezinta un miros puternic, amarui, diferit de cel obisnuit pentru respectivul tip de ulei, probabil ca a rancezit.

Ambalare si pastrare

In timp ce uleiurile esentiale trebuie intotdeauna imbuteliate si pastrate in recipiente de sticla inchisa la culoare, acest lucru nu este obligatoriu pentru uleiurile purtatoare. Adesea le gasim imbuteliate in plastic (PET sau HDPE), ceea ce nu inseamna ca uleiul este inferior. Mai ales daca il folosim in scurt timp dupa cumparare. In cazul in care dorim sa pastram un ulei cat mai mult timp, este recomandabil sa nu lasam capacul deschis si sa pastram recipientul la loc racoros, ferit de lumina. Nu este nevoie sa il tinem la frigider insa. Eventual, il putem transfera intr-un recipient din sticla, adaugand putina vitamina E (pana la 1%) pentru o mai buna conservare. Uleiurile cu continut inalt de grasimi saturate, cum este cel de cocos, au viata de raft mai lunga fata de alte uleiuri.

Utilizare

Uleiurile de migdale dulci si samburi de caise sunt recomandate pentru masaj facial si corporal, ambele fiind usor absorbite in piele. Pentru persoanele care se tem de alergii la alune, se pot folosi uleiuri de samburi de struguri sau de floarea soarelui. Uleiurile de chimen negru, primula, jojoba sau rosa mosqueta sunt splendide pentru tratamente faciale, insa daca le folosim pentru masaj corporal trebuie diluate cu alte uleiuri (mai lejere), pentru ca altfel se absorb prea repede in piele.

Punctul de topire

Desi se numesc uleiuri, unele se prezinta sub forma solida. Majoritatea uleiurilor purtatoare sunt lichide la temperatura camerei, insa exista cateva tipuri care raman solide pana la o temperatura mai mare. Astfel, uleiurile cu punct ridicat de topire (deci care se lichefiaza numai la temperaturi ridicate) sunt cele de palmier, cocos, babassu, iar uleiurile cu cele mai joase puncte de topire sunt cele de monoi, neem.

Continutul de acizi grasi esentiali

Acestia sunt o componenta de baza a unei pieli sanatoase, insa corpul nostru nu are capacitatea sa ii produca, de aceea trebuie procurati prin alimentatie si intretinere corporala. Uleiurile vegetale, fie folosite in stare pura, fie introduse in formule de ingrjire a pielii, sunt indeosebi recomandate persoanelor cu piele uscata sau suferinde de eczeme ori psoriazis.

Acizii grasi esentiali se impart in doua grupuri: Omega-3 si Omega-6.

• Omega-3: acidul alpha linolenic este principalul Omega-3 gasit in plante.
• Omega-6: acidul gamma linolenic si acidul linoleic se gasesc in uleiurile vegetale.

Mai exista si acizi grasi Omega-7 si Omega-9, care nu sunt considerati acizi grasi esentiali si pe care corpul nostru ii produce.

Uleiuri cu continut mare de acizi grasi esentiali sunt cele de: argan, migdale, camelie, primula, in, samburi de struguri, arahide, canepa, kukui, susan, floarea soarelui etc. etc.

Pe langa acizii grasi esentiali, uleiurile mai contin si alte substante nutritive. Unele au in continut agenti anti-imflamatori, altele sunt relevante in protectia solara.

Aroma

Majoritatea uleiurilor purtatoare nu au miros, dar exista si uleiuri cu aroma, fie mai lejera si placuta, fie pregnanta si neplacuta. Exemple de uleiuri cu miros neplacut sunt uleiul nerafinat de avocado si uleiul de neem.

Metode de extractie preferabile

Presarea la rece: este un procedeu mecanic efectuat asupra partilor grase ale plantelor (fructe, samburi). In timpul presarii, datorita frictiunii produse, are loc o crestere in temperatura, insa ea nu trebuie sa se ridice peste 26-32 grade Celsius. Este un procedeu destul de dificil si de rar practicat, insa cel mai apreciat. Exista metode mecanice de obtinere a unei cantitati mai mari de ulei, insa in acest caz temperatura datorata frictiunii este lasata sa ajunga la 48-93 grade C. Structura moleculara a uleiului nu este perturbata, obtinandu-se un ulei destul de calitativ, economicos, insa nu ca si cel obtinut prin prima metoda analizata.

Macerarea: flori cu efecte benefice sunt macerate in ulei pentru o anumita perioada de timp, iar ulterior, prin filtrare, se obtine produsul final. Acesta detine atat proprietatile benefice ale plantei folosite, cat si pe cele ale uleiului de baza.

Exista mai multe metode de obtinere a uleiurilor vegetale, intre care extragerea cu solventi sau cu CO2, rafinarea (pentru eliminarea impuritatilor si a aromei specifice), dezodorizarea, albirea (cu ajutorul pulberei de Multani Mitti, numita si Fuller’s Earth, sau a altor argile). Uleiurile nerafinate, obtinute prin procedee mecanice, sunt cele care pastreaza atat culoarea si textura naturala a vegetalelor din care sunt extrase, cat si aroma acestora. Iar daca sunt si certificate organic, cu atat mai bine.

Sursa imaginii: Flickr