Sunatoarea

Sunatoarea este nativa din Europa, dar a fost introdusa si in America de Nord unde acoperea vaste terenuri de-a lungul drumurilor. In prezent sunatoarea se gaseste si in Asia, Africa, America de Sud si Australia, aproape “invadand” terenurile. Nu este o planta foarte iubita de fermieri, datorita faptului ca animalele cu piele deschisa care consuma sunatoare dezvolta fotosensibilitate, rezultand adesea in inflamatii si chiar orbire. Acest fapt se datoreaza interactiunii luminii si oxigenului cu pigmentul rosu hypericin gasit in planta. Animalele cu pielea inchisa la culoare nu sunt afectate insa. Datorita acestui efect fotosensibilizant, s-a avut in vedere si varianta eradicarii acestei plante, in pofida beneficiilor sale pe alte planuri.

Adesea recomandata intern ca diuretic, sedativ si remediu pentru dereglarile menstruale, sunatoarea are si aplicatii externe in unguente unde constituie un element de vindecare pentru rani, contuzii si probleme de piele.

Uz intern

Sunatoarea are efect in afectiuni precum insomnia, anxietatea, tulburarile emotionale, stresul, efortul intelectual excesiv. Un simplu ceai de sunatoare poate ajuta in caz de depresie usoara sau neliniste, dar si ca diuretic sau tratament pentru gastrita. Si tinctura de sunatoare se administreaza intern, diluata in putina apa, in stari depresive si nervoase, distrofie neurovegetativa, sindrom psihovegetativ, dischinezie biliara, stimularea functiei hepatice, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatita cronica, colecistita.

Ceea ce trebuie remarcat insa este ca efectul plantei asupra psihicului nu este vizibil in scurt timp, cum se intampla in cazul medicamentatiei, ci abia dupa 2-3 luni de tratament. Totusi, date fiind efectele secundare ale antidepresivelor obisnuite, multe persoane considera ca intervalul mare de timp mentionat merita din plin.

Uz extern

Maceratul de sunatoare in ulei vegetal se foloseste extern pentru tratamentul hemoroizilor si al inflamatiilor. Acesta se prepara simplu, turnand ulei de masline peste un recipient plin de flori de sunatoare proaspat recoltate, pana acestea sunt complet acoperite. Recipientul se acopera cu capac si se mentine la loc insorit timp de doua-trei saptamani, agitandu-se zilnic. In final, se strecoara uleiul si se pastreaza in recipiente din sticla inchisa la culoare, la loc intunecos si racoros.

Este un remediu si pentru arsuri solare (arsuri de gradul I), insa se foloseste seara, pentru a evita efectul fotosensibilizant. Uleiul de sunatoare ajuta in cazul ranilor usoare, lovirilor, entorselor, durerilor musculare.

Tinctura de sunatoare se administreaza extern in caz de gingivite, abcese dentare, rani, arsuri, eczeme, dureri reumatice, hemoroizi.

Nota: acest articol nu se substituie prescriptiilor medicale.

Sursa: Herb Companion

Credit foto: Flickr

Simptomele comune sunt: mancarimi, uscaciune, piele solzoasa, crapata, cu iritatii in obraji, pe brate si picioare.

Farmaciile sunt pline de creme si unguente pentru aceste probleme, la fel si retetele dermatologilor. In general, tratamentul prescris pentru aceste afectiuni sunt corticosteroizii, care suprima reactiile naturale ale pielii. Acestia au efectul de moment scontat, insa in timp pot cauza subtierea pielii, infectii, vergeturi sau probleme mai grave. Pielea elimina mai greu toxinele, urmand ca ele sa ramana in organism, indeosebi in plamani. Din aceasta cauza, multe persoane (mai ales tinere) tratate cu creme cu cortizon ajung sa aiba probleme respiratorii, cum sunt alergiile sau astmul.

Am cautat si gasit cateva idei naturale si fara efecte secundare pentru ameliorarea simptomelor acestor suferinte ale pielii. Cel mai important factor de avut in vedere este sistemul imunitar, care trebuie intarit. Iata cateva solutii:

• Alimentatia - alimente contraindicate: oua, lapte, alune, grau, soia, citrice, ciocolata, alcool. Trebuie evitate alimentele inflamatorii, cu gluten – de exemplu, faina alba, ovazul. Pot fi in schimb consumate cereale fara gluten, cum sunt quinoa, orezul brun sau hrisca. Un alt element nepotrivit este si hrana procesata (cu coloranti, arome, conservanti). Axati-va pe alimente integrale, neprocesate. Important este si aportul de acizi omega 3 (in uleiul de peste, uleiul de in, nuci), dar si probioticele, care echilibreaza flora intestinala (eventual, puteti lua un supliment de calitate, ce include: Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus bulgaricus, Lactobacillus plantarum si Bifidobacteria). Inca ceva important de evitat: zaharul!
• Evitati constipatia si accelerati procesul de detoxifiere a organismului: beti multa apa si sucuri vegetale proaspat facute in casa – datorita absorbtiei facile, acestea incurajeaza detoxifierea. Digestia trebuie in toate cazurile imbunatatita, diminuand si cantitatea de proteine animale consumate, care se stie ca se digera mai greu. Si ficatul trebuie ajutat, prin cat mai multa hrana vegetala verde, masline, ulei de masline (neprajit), pastaioase, legume, usturoi, ceapa. Ca si condimente sunt binevenite scortisoara si sofranul.
• Factori de mediu care pot declansa dermatita atopica si, deci, trebuie inlaturati: detergentii de rufe puternici, produsele de curatenie.
• Tratamentele locale trebuie sa fie blande, nu invazive. Sunt de preferat solutiile de spalare si cremele pe baza de galbenele (calendula officinalis) si coada soricelului (achillea milefolium); acestea amelioreaza mancarimile pielii fara sa suprime activitatea sistemului imunitar. Cateva idei de balsamuri calmante (100% organice) gasiti in postarea anterioara. Un remediu sugerat este si baia cu fulgi de ovaz – pentru a evita infundarea vanei insa, puneti fulgii de ovaz intr-un saculet, lasand apa sa curga prin acesta.
• Un posibil leac este sucul de aloe vera de consumat intern (un sfert de cana de doua ori pe zi); totusi, nu este potrivit pentru gravide sau mame ce alapteaza.

Sursa informatiei: Care2

Sursa fotografiei: Flickr