Uleiuri purtătoare

Uleiurile vegetale pure pot fi folosite ca atare sau ca bază pentru diluarea diverselor uleiuri esențiale. Pe lângă uleiurile pure, mai există și varianta de macerate uleioase, cum sunt cele de gălbenele, sunătoare, arnică, flori de smochin; acestea se obțin prin macerarea florilor, de obicei în ulei de măsline, de floarea soarelui sau de soia.

În alegerea uleiului purtător potrivit, trebuie avute în vedere următoarele:

Textura uleiului

Aceasta variază, putându-ne găsi în fața unui ulei foarte lejer și ușor absorbit în piele sau, dimpotrivă, dens și gras. În creme și loțiuni preparate acasă, se poate folosi orice ulei vegetal, în funcție de efectul dorit, în timp ce în balsamuri corporale și unguente se folosesc în special uleiurile „grele” (ricin, jojoba, susan). Pentru rețete de exfoliante corporale sunt de preferat uleiurile de textură ușoară (camelie, rosa mosqueta, macadamia, cocos, migdale dulci, sâmburi de caise) sau medie (nucă, arahide, avocado, măsline).

Prospețimea uleiului

Uleiul nu este, spre deosebire de apă, un mediu propice pentru înmulțirea bacteriilor, însă prezintă dezavantajul că poate râncezi în timp. Dacă un ulei vegetal prezintă un miros puternic, amărui, diferit de cel obișnuit pentru respectivul tip de ulei, probabil că a râncezit.

Ambalare și păstrare

În timp ce uleiurile esențiale trebuie întotdeauna îmbuteliate și păstrate în recipiente de sticlă închisă la culoare, acest lucru nu este obligatoriu pentru uleiurile purtătoare. Adesea le găsim îmbuteliate în plastic (PET sau HDPE), ceea ce nu înseamnă că uleiul este inferior. Mai ales dacă îl folosim în scurt timp după cumpărare. În cazul în care dorim să păstrăm un ulei cât mai mult timp, este recomandabil să nu lasăm capacul deschis și să păstrăm recipientul la loc răcoros, ferit de lumină. Nu este nevoie să îl ținem la frigider însă. Eventual, îl putem transfera într-un recipient din sticlă, adăugând puțină vitamina E (până la 1%) pentru o mai bună conservare. Uleiurile cu conținut înalt de grăsimi saturate, cum este cel de cocos, au viață de raft mai lungă față de alte uleiuri.

Utilizare

Uleiurile de migdale dulci și sâmburi de caise sunt recomandate pentru masaj facial și corporal, ambele fiind ușor absorbite în piele. Pentru persoanele care se tem de alergii la nuci, se pot folosi uleiuri de sâmburi de struguri sau de floarea soarelui. Uleiurile de chimen negru, primula, jojoba sau rosa mosqueta sunt splendide pentru tratamente faciale, însă dacă le folosim pentru masaj corporal trebuie diluate cu alte uleiuri (mai lejere), pentru că altfel se absorb prea repede în piele.

Punctul de topire

Deși se numesc uleiuri, unele se prezintă sub formă solidă. Majoritatea uleiurilor purtătoare sunt lichide la temperatura camerei, însă există câteva tipuri care rămân solide până la o temperatură mai mare. Astfel, uleiurile cu punct ridicat de topire (deci care se lichefiază numai la temperaturi ridicate) sunt cele de palmier, cocos, babassu, iar uleiurile cu cele mai joase puncte de topire sunt cele de monoi, neem.

Conținutul de acizi grași esențiali

Aceștia sunt o componentă de bază a unei pieli sănătoase, însă corpul nostru nu are capacitatea să îi producă, de aceea trebuie procurați prin alimentație și întreținere corporală. Uleiurile vegetale, fie folosite în stare pură, fie introduse în formule de îngrjire a pielii, sunt îndeosebi recomandate persoanelor cu piele uscată sau suferinde de eczeme ori psoriazis.

Acizii grași esențiali se împart în două grupuri: Omega-3 și Omega-6.

  • Omega-3: acidul alpha linolenic este principalul Omega-3 găsit în plante.
  • Omega-6: acidul gamma linolenic și acidul linoleic se găsesc în uleiurile vegetale.

Mai există și acizi grași Omega-7 și Omega-9, care nu sunt considerați acizi grași esențiali și pe care corpul nostru îi produce.

Uleiuri cu conținut mare de acizi grași esențiali sunt cele de: argan, migdale, camelie, primula, in, sâmburi de struguri, arahide, cânepă, kukui, susan, floarea soarelui etc. etc.

Pe lângă acizii grași esențiali, uleiurile mai conțin și alte substanțe nutritive. Unele au în conținut agenți anti-imflamatori, altele sunt relevante în protecția solară.

Aroma

Majoritatea uleiurilor purtătoare nu au miros, dar există și uleiuri cu aromă, fie mai lejeră și plăcută, fie pregnantă și neplăcută. Exemple de uleiuri cu miros neplăcut sunt uleiul nerafinat de avocado și uleiul de neem.

Metode de extracție preferabile

Presarea la rece: este un procedeu mecanic efectuat asupra părților grase ale plantelor (fructe, sâmburi). În timpul presării, datorită fricțiunii produse, are loc o creștere în temperatură, însă ea nu trebuie să se ridice peste 26-32 grade Celsius. Este un procedeu destul de dificil și de rar practicat, însă cel mai apreciat. Există metode mecanice de obținere a unei cantități mai mari de ulei, însă în acest caz temperatura datorată fricțiunii este lăsată să ajungă la 48-93 grade C. Structura moleculară a uleiului nu este perturbată, obținându-se un ulei destul de calitativ, economicos, însă nu ca și cel obținut prin prima metodă analizată.

Macerarea: flori cu efecte benefice sunt macerate în ulei pentru o anumită perioadă de timp, iar ulterior, prin filtrare, se obține produsul final. Acesta deține atât proprietățile benefice ale plantei folosite, cât și pe cele ale uleiului de bază.

Există mai multe metode de obținere a uleiurilor vegetale, între care extragerea cu solvenți sau cu CO2, rafinarea (pentru eliminarea impurităților și a aromei specifice), dezodorizarea, albirea (cu ajutorul pulberei de Multani Mitti, numită și Fuller’s Earth, sau a altor argile). Uleiurile nerafinate, obținute prin procedee mecanice, sunt cele care păstrează atât culoarea și textura naturală a vegetalelor din care sunt extrase, cât și aroma acestora. Iar dacă sunt și certificate organic, cu atât mai bine.

12 comentarii

  1. Excelent articolul si foarte util, mai ales celor care au ales saa-si faca singuri produsele cosmetice. O singura observatie am: rosa moscheta sunt macesele, asa cum le stie toata lumea. Am vazut ca multi bloggari folosesc acest termen (sau muscata trandafirie), dar nu este corect. Uleiul este de macese, cred ca este mai simplu pentru oricine:)

  2. sideris

    Muscata trandafirie sau rose geranium este Pelargonium graveolens, in timp ce rosa mosqueta este intr-adevar macesul, rosehip in engleza :).

  3. Alexandra

    Am achizitionat 1/2 l ulei de jojoba pe care o sa-l folosesc doar pentru fata si as dori sa-l pastrez la frigider totusi pentru a nu rancezi. Procedez corect in acest caz?

  4. sideris

    Daca nu intentionati sa il folositi in viitorul apropiat, se poate tine la frigider, intr-adevar. Eventual se poate transfera in mai multe recipiente de sticla, dezinfectate, si sa se adauge 0,5% vitamina E pentru conservare. Cantitatea pe care o folositi in prezent poate fi mentinuta si la temperatura camerei. Notati ca uleiul de jojoba este de fapt o ceara lichida si la frigider se va intari, insa acest lucru nu ii afecteaza calitatea.

  5. claudia

    Buna Ziua!uleiul de argan rancezeste?cum ar fi cel mai bine sa-l pastrez?in frigider e bine?multumesc

  6. buna ziua! am tinut uleiul de argan in recipientul din sticla intunecata la temperatura camerei, vara fiind f cald l-am pus in frigider, si uleiul si-a schimbat consistenta, este parca mai dens si albicios (asa se vede prin sticla), s-a rancezit sau nu? il mai pot folosi? poate pt par?

  7. sideris

    @Stela: Referitor la uleiul de argan fiind un ulei vegetal nerafinat obtinut prin presare la rece este normal sa aiba o consistenta mai mare sau chiar sa se ingroase la temperaturi scazute.
    Tinut la o temperatura mai ridicata va redeveni fluid, fara sa isi piarda din proprietati.

  8. Cristina

    Un articol extrem de important! ma intreb de ce exista putina informatie despre uleiul de floarea soarelui? de ce nu se foloseste mai des in produsele naturale (sapunuri handmade sau samponuri handmade)? parca tot timpul se folosesc uleiuri mai exotice de masline, cocos etc, este un ulei inferior sau pur si simplu nu s-au gasit metode de producere cu acest ulei?

  9. Buna ziua!… Am facut zilele trecute ulei de cocos avand o presa de ulei manuala (Piteba)… Cam intr-o ora uleiul s-a lichefiat… L-am lasat in frigider intr-un vas de plastic descoperit… Dupa doua zile cand am vrut sa vad in ce stare e, avea miros de ranced, de fermentat, un miros destul de greoi, de branzit… Am facut o alta transa de ulei … L-am lasat la temperatura camerei intr-un castron de sticla… Acesta a doua zi dimineata era deja fermentat…Parca dospise…se umflase si mirosea la fel de „greoi”… Unde gresesc?… E faptul ca le-am lasat in contact cu aerul si nu am inchis recipientele dupa extractie???… Multumesc anticipat!…

  10. Loredama

    As o mare nelamurire…am cumparat un ulei de migdale dulci care arata ff ciudat…are bule in sticluta ca si apa minerala si inca nici nu l-am desigilat. e normal ca un ulei vegetal de migdale dulci bio sa aiba astfel de bule in sticluta? va rog sa ma ajutati cu un raspuns.

Scrie-ne părerea ta

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Navigate