Remediu natural pentru depresie și anxietate – Sunătoarea

Sunătoarea (Hypericum perforatum în latină și St. John’s wort în engleză), este o plantă cu multe beneficii. Numele englezesc vine de la numele Sfântului Ioan Botezătorul, întrucât primii creștini considerau că florile eliberează seva lor roșiatică în 29 august, dată ce marchează comemorarea tăierii capului acestui sfânt.

Sunătoarea este nativă din Europa, dar a fost introdusă și în America de Nord unde acoperea vaste terenuri de-a lungul drumurilor. În prezent sunătoarea se găsește și în Asia, Africa, America de Sud și Australia, aproape „invadând” terenurile. Nu este o plantă foarte iubită de fermieri, datorită faptului că animalele cu piele deschisă care consumă sunătoare dezvoltă fotosensibilitate, rezultând adesea iî inflamații și chiar orbire. Acest fapt se datorează interacțiunii luminii și oxigenului cu pigmentul rosu hypericin găsit în plantă. Animalele cu pielea închisă la culoare nu sunt afectate însă. Datorită acestui efect fotosensibilizant, s-a avut în vedere și varianta eradicării acestei plante, în pofida beneficiilor sale pe alte planuri.

Adesea recomandată intern ca diuretic, sedativ și remediu pentru dereglările menstruale, sunătoarea are și aplicații externe în unguente unde constituie un element de vindecare pentru răni, contuzii și probleme de piele.

Uz intern

Sunătoarea are efect în afecțiuni precum insomnia, anxietatea, tulburările emoționale, stresul, efortul intelectual excesiv. Un simplu ceai de sunătoare poate ajuta în caz de depresie ușoară sau neliniște, dar și ca diuretic sau tratament pentru gastrită. Și tinctura de sunătoare se administrează intern, diluată în puțină apă, în stări depresive și nervoase, distrofie neurovegetativă, sindrom psihovegetativ, dischinezie biliară, stimularea funcției hepatice, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatită cronică, colecistită.

Ceea ce trebuie remarcat însă este că efectul plantei asupra psihicului nu este vizibil în scurt timp, cum se întâmplă în cazul medicamentației, ci abia după 2-3 luni de tratament. Totuși, date fiind efectele secundare ale antidepresivelor obișnuite, multe persoane consideră că intervalul mare de timp menționat merită din plin.

Uz extern

Maceratul de sunătoare în ulei vegetal se folosește extern pentru tratamentul hemoroizilor și al inflamațiilor. Acesta se prepară simplu, turnând ulei de măsline peste un recipient plin de flori de sunătoare proaspăt recoltate, până acestea sunt complet acoperite. Recipientul se acoperă cu capac și se menține la loc însorit timp de două-trei săptămâni, agitându-se zilnic. În final, se strecoară uleiul și se păstrează în recipiente din sticlă închisă la culoare, la loc întunecos și răcoros.

Este un remediu și pentru arsuri solare (arsuri de gradul I), însă se folosește seara, pentru a evita efectul fotosensibilizant. Uleiul de sunătoare ajută în cazul rănilor ușoare, lovirilor, entorselor, durerilor musculare.

Tinctura de sunătoare se administrează extern în caz de gingivite, abcese dentare, răni, arsuri, eczeme, dureri reumatice, hemoroizi.

Notă: acest articol nu se substituie prescripțiilor medicale.

Sursa: Herb Companion

Scrie-ne părerea ta

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Navigate