Ce înseamnă de fapt „organic”?

Să ne întoarcem la conceptul pe care se bazează acest blog. Să revenim la simplitatea definirii lui. Mi-am dat seama într-o zi că ar trebui să reamintim tuturor ceva.

De fapt organic, bio, ecologic nu sunt invenții ale perioadei moderne. Nu. Sunt concepte care redenumesc… o modă veche. Asta e organic. De modă veche. Demodat. Desuet. Un fel de „vintage” chiar. „Old school”. Organic înseamnă „ca la bunica”. Înseamnă „ca pe vremuri”. Simplu, natural, firesc.

Agricultura organică înseamnă agricultura practicată în jurul ideii că ferma este un organism autosuficient, care se hrănește singur și își refolosește la infinit propriile resurse. Semințele provin din recoltele anterioare, iar îngrășământul provine de la animalele aceleiași ferme și din compostul alcătuit din resturile fermei. Totul se reia la nesfârșit, fără fetilizatori chimici aduși din altă parte, fără semințe ieșite din laboratoare și care pot să germineze doar o dată.

Pe vremuri, tot ce aveam nevoie să știm era să consumăm mai multe fructe și legume. Între noi fie vorba, bunicii noștri nu se îmbolnăveau niciodată chiar dacă mâncau slănină și șuncă afumată non stop… Acum, trebuie să avem în considerație atâtea criterii! Nu orice fructe și legume sunt bune. Majoritatea sunt lipsite de vitamine datorită agriculturii intensive și nefirești. Majoritatea arată perfect, sunt bune de pozat, dar au resturi de pesticide și nu au gust. Suntem cu toții mult mai bolnavi, iar hrana este sursa principală de otravă.

Și atunci începi să te întrebi de unde și până unde am putut fi convinși că tot ce e modern e bun? De ce ni se pare că suntem moderne dacă avem în dulăpiorul din baie 20 de creme de marcă, scumpe, cu liste de câte 30 ingrediente fiecare? Și ce ingrediente! De ce trebuie să cumpărăm 10 soluții de curățenie pentru casă, câte una pentru fiecare obiect în parte, care mai de care cu miros chimic și cu diverse atenționări cu capete de mort pe etichetă?

Este ciudat să acceptăm că modern înseamnă mai nesănătos, cu mai multe chimicale. Și totuși, acceptăm.

4 comentarii

  1. F frumos scris articolul. Sunt cu totul de acord ca inainte oamenii se hraneau mai sanatos, desi mancau slanina si tot felul de produse considerate foarte nesanatoase acum.
    Si foarte rezonant ultimul paragraf.

  2. Poate însemna ceva şi „ca la ţară”. La ţara noastră mă refer, nu la a lor. Ţăranul român nu şia că se pot face roşii în eprubete şi le sădea şi copilea sau cum pana mea se zice. Când apăruse tremdiş bio în occident, la noi era cam greu să-ţi dai seama despre ce este vorba, pentru că totul era cam bio la producătorii particulari. Din păcate, agricultura altor state a fost dinainte subvenţionată, a noastră a rămas varză cu productivitatea şi aşa a ajuns produsul străin, transportat o juma’ de Europă să fie mai ieftin decât cel produs la doi kilometrii depărtare… Varză, bio varză suntem.

  3. sideris

    Cam asa, da :(
    Se pare ca sunt si la noi tarani care folosesc pesticide, probabil pentru ca asa au auzit ei ca „se face”, dar in general cred ca „de la tara”, in tara noastra, inca inseamna OK (bio, dar fara certificat).

Navigate